2026-vara. 02. Trenul 346

Așa cum spuneam: de data asta avea să fie vorba doar de trenuri și autobuze. Plecînd de la această constatare simplă, trenul Dacia (!) nr. 346, cu vagon de dormit pe ruta București – Viena, nu poate fi ocolit – e… singurul! 😆

Să mai spun și că, în continuarea ideii de Sarajevo – Mostar by (superb) train am văzut pe YouTube un filmuleț de acum un an care nu ne descuraja să ajungem pînă la Viena, prima destinație, cu un tren de noapte. Iubitori de mers noaptea cu trenul de-ăștia se găsesc la tot pasul în Europa doar că abia recent „vestul“ a început să realizeze că e rost de profit comercial și cu astfel de transport. În estul european ideea era deja implementată mai de mult. Mărul discordiei? Prezența (sau, în cazul Germaniei și Cehiei – absența) subvențiilor de la stat…

Mersul cu trenul pe teritoriul României te învață o lecție de umilință pe care ar fi bine să o ții minte: nu știi și nici nu le vei știi pe toate! Prostiile astea cu „am intrat în era digitală“ sau, vorba profesorului Știe-tot din Aventurile lui Habarnam Azi e totul limpede, ehei / Pentru mintea noastră dragii mei, pur și simplu nu se aplică în România anului 2026! M-am prins destul de repede că sistemul Infofer al CFR pe destinații internaționale funcționează… „altfel“ și, oricum, nu îți oferă răspunsuri la cîteva întrebări simple, zic eu. Din cauza asta nu am pregetat să mă înființez coram (în persoană adică), la Gara de Nord ca să iau informațiile de la… firul ierbii (!!)

Am făcut haz de necaz împreună cu un student străin (la casa internațională, evident, de multă vreme nu se vedea vreun suflet de amploaiat) și mi-am construit imediat un scenariu în care această pasageră – care aștepta și ea la aceeași casă – și-ar fi cumpărat și ea un bilet pentru Viena în aceeași zi în care plecam și noi și, la un moment dat, tîrziu în noapte, ar fi ieșit pe culoar să se mai răcorească, am fi închegat o conversație…

Doar că domnișoara n-a mai avut răbdare să apară cineva la „casa internațională“ și, ca să mă exprim argotic, așa cum mă inspira și locul, s-a tirat! 🤦🏻‍♂️ Dar v-a plăcut scenariul, da? 😆

Ei, pînă la urmă a apărut o doamnă de la care am înțeles că nu era mare bătaie pe locurile la cabinele de dormit spre Viena (era 12 iunie și noi stabilisem doar aproximativ data plecării) și, oarecum liniștit, după ce am mai dat o tură prin Gara de Nord așa, de recunoaștere, ca să văz alegători, cetățeni, vorba lui nenea Iancu, m-am întors acasă. În fine, după o săptămînă ne-am decis să plecăm într-o luni, pe 13 iulie, și m-am înfățișat din nou la Gara de Nord să iau „beletele“ (Care belete boierule? doar se știe, Conu Iancu e molipsitor!) Doar că… fatalitate! Pentru ziua de 13 iulie nu erau belete!! 😯 Ce era să fac? Am ales să plecăm taman de ziua națională a Franței, aproape odată cu prezidentu’ țării doar că noi la țineam morțiș la să ajungem la Viena, iar dumnealui la parada de la Paris (întotdeauna mi-a fost greu să-i înțeleg pe francofoni 🤷🏻‍♂️)

Ei bine, odată ce ne-am liniștit cu trenul 346 (belete, ziua plecării) ați putea crede că următoarea dată cînd aveam să ajungem la gară era doar ca să ne suim în tren și… pa!

Aș!! Fix cu o săptămînă înainte de Ziua desferecării Bastiliei mi-am luat partenera de travel teambuilding și am ajuns la gară fermecați de mijlocul de locomoție care căpătase deja în mintea noastră alura mistică a lui Air Force One! Trebuia să ne asigurăm că vom avea parte de tot confortul pe traseu.

Conductorul ne-a lăsat să urcăm în vagonul de dormit ca să aruncăm o privire la un compartiment, și am fost destul de mulțumiți. Erau așternuturi albe, curate (ei, nu de mătase ca în trenul de noapte Hà Nội – Huế din 2017 dar, orș’cît, aveam un lavoar în cabină, primisem și asigurarea că aerul condiționat va funcționa… ce mai, ne mai liniștisem!

Și cum ar fi putut să fie altfel cînd locomotiva purta vibrantul nume de… George Enescu? 🙄 (Poate ar fi trebuit să iau în bagajul meu și o cravată galbenă ??)

Și la ora șaips’ce trecute fics trenul a piuit și… a plecaat!!