2026-vara. 01. Adevărul e că…

Acum vreo săptămînă mă îndreptam către piața Obor cu o listă de cumpărături „oficiale“ (oficialele sînt, întotdeauna, dorințele-literă-de-lege ale partenerei de viață), salvate pe o listă în telefon, și o alta mai scurtă pe care o salvasem doar în minte și care avea să se materializeze prima: să-mi cumpăr un langoș și să beau o bragă…

Langoș, bragă… astea sînt realități ale spațiului unde trăiesc de la naștere, la „fuziunea“ – cum să-i zic? – dintre o Europă mai… molcomă și Balcani.

Adevărul e că… o nouă călătorie în Balcani (precedenta fusese, hăt, în 2011, în Serbia, Macedonia și Albania dacă nu socotim și escapada pe litoralul croat din 2004 și pe cea în 2009 din Croația și Muntenegru) ne umbla prin minte chit că timp de două trei săptămîni tot urmărisem documentare despre liniștita și misterioasa parte din Europa numită… „Țările Baltice“…

Dar tot așa, cum am mai spus cu altă ocazie, mai „lîngă noi“, dacă e să nu părăsim Europa, se află mama și tata Europei primordiale, Grecia și Italia, unde am mai fost și ne-am tot duce, dacă n-am încerca să mediem – mai ceva decît la Cotroceni – între factori de naturi diferite.

Mai pe șleau asta înseamnă să aflăm cum stăm – statistic deocamdată – cu… speranța noastră de viață [sic!], adică dacă mai putem amîna călătorii mai îndepărtate, acum, cît simțim că le putem duce fără probleme, în favoarea unor destinații apropiate și dovedite ca fiind minunate în good old Europe și, de asemenea, cum putem cumpăni „factorul financiar“ în această etapă de dezordine globală – care poate fi mai aproape decît credem, iar asta am încercat să semnalez anterior în Intermezzo…

Și mă mai gîndeam, în timp ce avansam cu fermitate către langoș și bragă, că nu putem trăi așa, de pe o zi pe alta, fără un plan (chit că trăim într-o țară care, evident, NU are unul). Ori planul nostru are un enunț minunat! TRAVEL – TEAMBUILDING!

Așa fiind, algoritmii YouTube ne-au scos în față într-o bună dimineață un documentar despre o călătorie cu cel mai pitoresc tren din Europa prin Bosnia: Mostar – Sarajevo.

Am privit și ne-am dat seama că toate se potriveau!

Ne place să mergem cu trenul pe trasee superbe și, în plus, era vorba de destinații aflate la o aruncătură de băț de noi: cu astea ce facem? Le amînăm și pe ele fiindcă sînt prea… aproape?? (Uite, n-am fost în Moldova de peste Prut, sau, ce zic eu?, n-am ajuns pînă la această fragedă vîrstă la Brăila sau la Vaslui!) Da, era o idee simplă și părea ușor de înfăptuit! Să mergem! a spus RLM și din acea zi călduroasă de mai lucrurile au început să se așeze în făgașul oarecum obișnuit al pregătirilor…

Privitul unei hărți cu regiunea în discuție e întotdeauna inspirațional. NOUTATEA ABSOLUTĂ e că de data asta avea să fie vorba doar de trenuri și autobuze gen Flixbus ceea ce simplifica planificarea pe partea de TIMP. Nu trebuiau rezervate zboruri cu mult timp înainte, ba chiar speram să decidem pasul următor odată ce ne aflam deja într-una din destinațiile planificate.

Ca întotdeauna prima încercare a noastră, ca bucureșteni, este… cum ieșim din România?! 😊🤦🏻‍♂️ Concluzia logică a traseului e impusă tot de hartă: cu ce vrem să începem, de la nord la sud? Cu Slovenia.

Perfect. Atunci trebuie să luăm un bilet de la București la… Viena!! 😂😂😂

Verificați. Altfel nu e posibil (fără un disconfort inutil, desigur; de altfel nu există nici măcar vreo cursă aeriană directă spre Ljubljana). Vasăzică Imperiul (habsburgic) contraatacă! Dacă vrei să vezi fostele provincii imperiale din Balcani, mai întîi poftește matale pe la Beci! (de la echivalentul maghiar pentru Viena – Bécs)

Pe hartă, pornind de la nord spre sud și urcînd apoi spre granița din Banat cu România, traseul arată așa

Ce să mai zic? „Dați Like, subscribe, plecăm!“