Pentru Lory, care va apărea pe lume cîndva, în timpul acestei călătorii

Încep acest nou jurnal de călătorie cu exact o lună înainte de plecarea în Asia de sud-est. În acest răgaz de o lună a trebui să se întîmple multe… În primul rînd ar trebui să avem, amîndoi partenerii de Travel team-building, picioarele într-o formă sensibil mai bună! Altfel, cu mine încă nesigur pe glezna stîngă (entorsa din octombrie în Turcia) și Rodica cu entorsa de la piciorul în drept (accident „casnic“ cauzat de „inconturnabila” perioadă a curățeniei de Crăciun), aș putea găsi aceastei călătorii un titlu mai potrivit: Doi Șontorogi la Drum 🙈

Evident, nu e singura situație care trebuie rezolvată dar e una care – și în perspectiva drumului lung – nu poate fi ignorată. Picioarele le simți de la primul pas al dimineții… Hmmm… Sper ca noua dominantă (imagini noi la tot… pasul !) să ne alunge încordarea cu care privim progresul terapiilor (hidro și fizio în ce mă privește; Rodica a continuat să se supună terapiei… muncii casnice 😡

 Curat Hesiod – Ἔργα καὶ Ἡμέραι / Erga kaí Hemérai – Munci și zile… Păi da, există și ergoterapie, nu-i așa? ) Chiar blogul de călătorie, Travel team-building.com, găzduit de servere ale harnicilor lituanieni (!), cere tot felul de operații tehnice pînă la data limită a plecării. (Ei, a cerut și bani, desigur. Și am profitat (?) de Black Friday… În fine…)

În condițiile astea sigur că nu e de mirare că discuțiile despre alcătuirea bagajului (să fie, evident, cît mai ușor dar e vorba totuși de peste o lună de zile), despre… ciorapi compresivi ș.a.m.d. ne pre-ocupă. Ăsta e rezultatul întîrzierii de 35 de ani cu care plecăm la drum prin zonele astea, Malaezia, Taiwan, Filipine și Laos. Dar…

…dar chiar am fi plecat la drum în Asia de sud-est acum 35 de ani? 🤔

Acum zic că nu. În 1990 respectivul spațiu geografic nu era „pregătit” pentru posibilitățile noastre de călătorie sau pentru interesul pe care-l avem azi față de el. Sigur, „democratizarea“ [pe șleau, ieftinirea] biletelor de avion a venit la pachet cu o înghesuială mai mare și cu o uriașă uniformizare a spațiilor, mai ales citadine, worldwide. Lucru nu neapărat rău pentru comoditatea călătorului. Din diferite motive plecăm la drum la începutul lui 2025 în Malaezia, Taiwan, Filipine și Laos, toate țări ale Asiei de sud-est pe care nu reușisem să le străbatem pînă acum. Nu-i vorbă, nici Indonezia, Hong Kong, Macao, Coreea de sud, Thailanda, Vietnamul sau Japonia nu le „străbătusem“ chiar în întregime dar unora le alocasem mult mai mult timp decît fiecărei etape din 2025. Acum interesul pentru o regiune sau alta îl poartă și factori extra-geografici: Taiwan – pentru că e poate ultima șansă să-l vedem pînă nu îl ocupă China, partea de Borneo malaezian, Kota Kinabalu, fiindcă prima călătorie în jurul globului pe care o proiectasem (dar n-am apucat să o mai facem) înainte de pandemie cu o firmă britanică, cuprindea într-unul din trasee și acest „Kota Kinabalu“ care s-a dovedit că e atît de important prin partea locului încît am găsit și zbor direct de acolo spre Taipei! Filipinele mi-au displăcut întotdeauna: strămoșii lor l-au căsăpit pe Magelan, Imelda Marcos, bonele filipineze, etc. Plus uragane! Ca „picior de pod“ în drumul spre Laos, nu putea fi ocolit însă, și ar fi fost păcat să ratăm două zone de interes pur turistic din Palawan (El Nido și Coron) din cauza… pantofilor Imeldei! În fine, pentru noi Laos-ul se va reduce la Luang Prabang. Care ar trebui să ne dea măsura întregii Indochine după cele 3 săptămîni petrecute metodic în Vietnam în 2017 (chiar fără să ne ne punem problema să ajungem și în Cambodgia). Cel puțin așa sperăm.