La conductrice mondiale

…cînd, pe vremuri, partenera de teambuilding a spus „Hai să ne luăm și noi o mașină” am avut o singură replică: Bine. Da’ o conduci tu! Fraza asta simplă rezumă destul de bine aversiunea mea față de șoferit, activitate care pur și simplu mi-ar fura timpul pe drum, cît să mă gîndesc la una sau la alta… Rodica a fost însă de la început o entuziastă (slavă Domnului!) în ce privește conducerea mașinilor pe care le-am schimbat în aproape 30 de ani. Nu avea la cine să apeleze la vreun sfat în legătură cu condusul așa că a fost nevoită să se formeze ca un… self made driver. Eu, pe postul asumat de co-pilot. Și asta fiindcă nu cu multă vreme în urmă telefoanele nu erau așa inteligente, iar bieții oameni trebuiau să compenseze ei neștiința instrumentelor. (Acum situația s-a inversat… 🤣 Bine că tot nu mă interesează!)

Așadar împreună cu Rodica șoferița am făcut drumuri lungi sau scurte în Străinezia. Toate fără incidente. Unele mai lungi (pînă colea, în Suedia, în 2006, sau de la Auckland la Mt. Cook în 2010), altele mai scurte (în Europa, Alaska, Tasmania) dar niciunul atît de scurt și de exotic și care să constituie, în același timp o premieră: șoferitul în Oceania!!

Era sîmbătă, cam pe la ora 10:30. Stăteam de vorbă cu domnul Ropati Tinau, managerul de la Fare Ara, care îmi prezenta „oferta turistică“ a locului.

– Turul Huahine în șalupă?

– Nu, mulțumesc, zic, soția mea ar prefera ceva mai… terestru (!)

– Avem atunci, a continuat dl. Tinau netulburat, oferta asta de tur al insulei cu mașina. Vă costă 8000 CPF. Journalier, a adăugat el. Dar ar fi mai bine să închiriați mașina mîine. Aici se întunecă brusc pe la ora 18 și acum e 11. Așa că, dacă plecați mîine mai devreme, veți avea timp să mergeți încet, să vă opriți aici… (și a urmat o punere în temă cam așa: acolo e un templu sacru, acolo sînt niște țipari sacri (!), acolo e un centru artizanal, acolo e un restaurant bun, etc.)

Am luat o decizie rapidă (nedemocratică, evident) hotărînd că, da, vom face turul ăsta. Hotăra co-pilotul și în numele șoferiței fiindcă… ce alternative am fi avut? (Sigur, n-am scăpat de remarca „și cum, ai hotărît așa și în numele meu?” dar lucrurile erau consumate. Îmi asumasem și mustrarea asta.) Mașina urma să fie o Suzuki S, basic, desigur, dar nou-nouță.

Pînă una alta însă ce să facem sîmbăta asta? Unde e plaja? Era aproape una mică, m-a lămurit dl. Tinau. Cu acest information package m-am întors în cameră anunțînd că dacă trebuie neapărat să mergem la plajă o putem face în acel moment, iar mîine – surpriză! – plecăm într-un tur al insulei cu mașina!

- Și cine conduce?, a vrut să știe Rodica.
- Tu o să fii aceea.

Așa am plecat, obidit, spre plajă dar cu mulțumirea că măcar a doua zi vom avea un program mai plăcut. Dacă ar fi fost după mine aș fi stat să citesc, neputîndu-l copia pe Gauguin cu multiplele sale activități, dar, cum mai aminteam, secretul în teambuilding (mă rog, unul dintre ele) este „să mai lași de la tine”.

Ce făceam eu în timpul ăsta? Am luat temperatura apei Pacificului cu tegumentele tălpilor și gleznelor. Ciorbă!

Soarele strălucea ucigaș, nu eram în mood-ul să mă iau la trîntă cu el, mai curînd să mă ascund, vorba lui Alecsandri, supt un copaci bătrîn. „Copaciul” exista, era chiar și o bancă de piatră pe care ne lăsasem gențile de plajă dar în momentul în care chiar și Rodica a spus Groaznic frige soarele ăsta! (și se unsese cu cremă ecran 50) am stabilit un time-limit de încă douăzeci de minute și… gata plaja! „Acasă”, duș, aerul condiționat setat la… răcorel 😊 și am simțit că redevenim (alți?) oameni. În orice caz, raționali. Plaja nu e un lucru rațional. Îmbăiatul, înotul, da.

E momentul să spun că atunci cînd, înspre ora 17, am ieșit din nou din casă îndreptîndu-ne spre restaurantul Yacht Club din Fare – între ora 17 și 18 e Happy Hour la băuturi – mă rog, nu ăsta e punctul nostru de interes, dar după asta, rămînînd la masă, poți cina și privi spectaculosul asfințit de soare de pe terasă. Așa am și făcut!

Voi încheia „în glorie“ această postare cu două fotografii ale apusului de soare în Pacificul de Sud. Nu mai e nevoie de cuvinte!