EURO-PA! 8. Ce idee bună!

Ideea cu vizitarea acestui oraș minunat – Bordeaux!

Nu știu cine a zis că Bordeaux e la fel de frumos ca Parisul dar nu e la fel de aglomerat dar cred că e o sinteză reușită. 

Fără a fi masiv ca Parisul, Bordeaux aproape că poate fi străbătut cu pasul (și cu folos!) pe o mare întindere a sa. Ai ce vedea și ce re-vedea fiindcă, dacă mai ajungem să vizităm „programatic” Franța, aș dori să revin în două locuri: în Provence și în Aquitania.

…am dormit neîntorși pînă pe la 9 și un pic (asta nu-mi „stă în caracter” dar drumurile, zborurile,  „deplasarea nocturnă”, probabil că își spuseseră cuvîntul). Apoi, evident, am vrut – treaz fiind – să iau în stăpînire spațiul de locuit ceea ce, în AD 2025, înseamnă și conectarea la WiFi. O broșură colorată (de fapt o reclamă mascată pentru un “designer” obscur al unor obiecte umile – veioze – din garsonieră, vreau să zic studio) reușea performanța să conțină o parolă (mot de passe) în versiunea franceză și o alta în versiunea engleză… 🙄 Evident, nu se potriveau. Primisem și instrucțiuni pe WhatsApp: 

Le code wifi est disponible dans le placard entre la salle de bain et les toilettes 

Appuyez 2 fois vers le bas et scannez le qr code. 

Dar care să fie le placard ? Cu ajutorul Rodicăi am reperat-o. (Mie mi se păruse un perete continuu 😎) Cînd am dat… le placard la o parte, am văzut următoarea imagine

Acum spuneți-mi, vă rog, unde găsiți codul QR!!

I-am scris duduiei Laëtitia (care îmi scrisese grijulie N’hesitez pas à me tenir informée lorsque vous êtes bien installés). Aiurea! N-am făcut nicio laë! Nu știa detalii tehnice, în schimb se oferise să vină ea la ora 4 după amiază! Dar poate îmi poate trimite codul ne-kiu-ar (!) prin mesaj text? Malheureusement, nu îl avea. Pînă la urmă cineva i-o fi spus ce anume are sens din ce se găsea după… placard și Laëtitia mi-a trimis, în sfîrșit, o altă imagine…

Ei, restul a fost simplu (pentru mine, cel puțin). J’ai pu me connecter. (Numai în cap le-aș da ăstora, francezi, în primul rînd, care au tupeul să ceară impunerea în tehnică a unui jargon complicat și inutil. …dar și varianta în română – lipește pentru “paste”!! 🤦🏻‍♂️)

Pierdusem destul timp. Trebuia să ne mobilizăm ca să salvăm ziua! Am coborît împreună ca să luăm două sticle de apă minerală (deși ni se spusese că apa din Bordeaux e bună de băut). Apoi am urcat (nu „adus”, ar fi fost prea simplu..) apa la etajul 3, am coborît din nou și, de pe strada noastră, am ieșit direct în Place de Quinconces

De ce e așa de importantă piața asta? E uriașă, printre cele mai mari din Europa (26,5 ha), are niște statui grandioase, peste multe din monumentele publice din Roma (Fontana Trevi, mă încumet să spun, deși știu că afirmația mea e hazardată – efectul la fîntîna monumentului principal din Place de Quinconces e însă foarte direct) și are o așezare specială. Mai importantă e însă istoria. Se știu mult mai puține detalii, am senzația, despre incursiunile britanice în Franța. Și dai peste o piatră ca asta care îți ia vălul de pe ochi!

Da, între 1453-1815, Bordeaux a fost posesiune britanică!!Ooops!!!

Și dacă știam vag ceva despre „girondini”, în Place de Quinconces am avut ocazia să-mi reașez informațiile. 

(He-hee… începutul regimului terorii… cum revine istoria… 

• Cum?
• Păi uite, nu trăim teroarea prostiei?? 🤦🏻‍♂️)

Am plecat apoi spre prima cafenea Paul care ne ieșise în cale: cea din Place Tourny. (Marchizul de Tourny – 1695-1760, a fost un fel administrator al orașului și statuia sa e amplasată chiar în centrul cercului giratoriu din piață). La el mă uitam cînd îmi beam cappuccino și mîncăm sandwich-ul atlantique… 

Poate la fel făcea și vrăbiuța asta… 

Am luat-o apoi la pas pe Rue Fondaudège, o stradă lungă care pornea din Place Tourny. Strada, ca și numele ei ciudat (Fondaudège 🙄) mi-a stîrnit curiozitatea. Dar am aflat! 

Strada și-a luat numele de la fîntîna Odeia, izvorul unui fluent al Garonnei, cunoscut sub numele de Estey d’Audeyola (1450). Numele antic al fîntînii a dat naștere în gasconă numelui Hound’Audeya (în latina medievală fons d’Audeia), corectat apoi în Font d’Audège, din care Fondaudège este o formă aglutinată. [Așa vă place franceza? 🤪]

Cît despre cum arată această stradă lungă, gîndul m-a dus la partea veche a Căii Moșilor din București, dacă, firește ar fi fost reabilitată la timp… Cu multe magazinașe, unele cu nume amuzante și o atmosferă pașnică. 

Am intrat la un magazin Carrefour ceva mai măricel, ne-am luat brînzeturi și șarchiuterii [sic!!] pentru dimineață și ne-am întors în glorie pe micuța noastră stradă – Cours de Tournon.

La lumina zilei am aflat că nu mă aflam degeaba acolo: micuță stradă era sediul a zeci de birouri de avocați! 😀 (Mai erau și cîteva birouri notariale și vreo două-trei cabinete medicale dar asta era cu totul neglijabil…)

[Mai știți bancul cu „Venea o moară pe Siret” transformat de milițianul zelos în „VENEA OMOARĂ PE SIRET” ? 😂😂 Iată-l pe Siret!]

Pe seară am ieșit să mîncăm undeva, la întîmplare, am străbătut Piața Operei…

…am luat-o apoi pînă înspre chei pe strada… Scufița Roșie (păi da, așa se numea –  Cours du Chapeau-Rouge), am ajuns în Place du Parlement, 

și, în final ne-am oprit să mîncăm la… Tigermilk (!) pe rue des Lauriers. A fost excelent!

Ne-am plimbat apoi cina spre Place de la Bourse, am prins sfîrșitul jocurilor de apă, am văzut dansuri spontane pe stradă (ca în Medellín, în Columbia!) 

și ne-am retras spre casă pe eleganta Allées de Tourny. 

O zi plină.