EURO-PA! 7. Ajungem la Bordeaux 

Pînă să fie „Bordeaux – ziua 1”, a fost „Am ajuns la miezul nopții la Bordeaux”. Acum… ce să spun? Nu e cel mai potrivit moment să ajungi noaptea într-un oraș nevizitat dar uneori n-ai ce face 🤷🏻‍♂️

Ne-am despărțit cu greu (la figurat dar și la propriu) de Berg b.N.i.d.O. – de acum încolo locul de baștină al lui Lory pentru viitorul previzibil. „La propriu” fiindcă Uber-ul din Nürnberg nu s-deranjat să vină în Berg b.N.i.d.O. așa că am compus marșul triumfal spre Aeroportul “Albrecht Dürer“ [sic!] din Nürnberg din 3 pași. Primul a fost să așteptăm o oră, în soare, în fața CEC-ului (Sparkasse) din Berg (b.N.i.d.O.) autobuzul 512 care să ne ducă pînă la gara din Neumarkt.

Acesta a sosit la ora 13:48 conform riguroasei planificări germane. De la gara din Neumarkt am luat unul din numeroasele trenuri spre Nürnberg (cum ar fi un S1 care a plecat la 14:32 și a ajuns la 15:07). În sfîrșit, după ce am mîncat un Hamburger gustos la unul din bufetele gării din Nürnberg

(Schweppes-ul din fotografie fusese adus de mine din Laos! 😂), am plecat cu U-bahnung de la gară la aeroport unde am ajuns la 16:09.

Am decolat spre Amsterdam (era un zbor KLM), iar acolo, pe o ploicică ușoară (cum se poartă în Țările Josnice – tocmai le demisionase primul ministru în ziua aia spre deosebire de România unde nici nu-l alesesem!) am tîrît bagajele prin aeroportul Schiphol pînă la poarta zborului KLM 1447 spre Bordeaux.

La Aeroportul Mérignac din Bordeaux am aterizat cu un sfert de oră întîrziere, adică fix la ora 23:00… 😕

Și de aici a început cursa!…

Să presupunem că toți cei care citesc aceste rînduri cunosc deja, spre deosebire de noi, acest frumos oraș al Franței. Poate n-ați ajuns însă să-l bateți la miezul nopții cu bagajele după voi…

(De ce n-am luat un taxi, un Uber sau Bolt? Fiindcă în principiu transportul în comun e de încredere în Franța, afară era plăcut și pe noi nu ne sperie, doar ne poate obstrucționa, întunericul, de-aia!) 

Am luat bilete de la un distributeur automatique de billets (€1.90) pentru linia de tramvai A. Google Maps ne-a ajutat cît a putut dar a trebuit ca, în tramvai fiind, să ne decidem la care stație să coborîm ca să nu mergem prea mult pe jos. În mod neașteptat primăria ne-a ajutat reducîndu-ne opțiunile❗️: vroiai, nu vroiai, trebuia să cobori la stația Mériadeck. Erau în curs de execuție travaux tram A cu explicația de bun simț la întrebarea (pe care și-o puneau singuri 😜) Pourquoi ces travaux? 

Pentru că trebuia o 

Consolidation du pont de pierre

Sinceritatea primăriei era dezarmantă – cum să nu trebuiască să se facă o consolidare a terasamentului din moment ce «200 [nu spuneau ce?probabil ani] après sa construction, le pont de pierre commence à resssentir les effets du temps. Pendant 4 ans, de nombreux corps de métier vont intervnir pour sauver ce monument bordelais emblématique».

Toată povestea era că-i apucase zorul de travaux la 2 juin, în plin sezon turistic…

OK, am coborît așadar la 00:05 la stația ultimă (Mériadeck) și am luat-o la picior spre stația unui autobuz 15, despre care GoogleMaps ne informase că era la 5 minute depărtare mers pe jos de la stația Mériadeck. Problema era că ultima cursă a autobuzului 15 de la stația Galerie des Beaux Arts era la ora 00:14. Trebuia să ajungem la timp! Dar unde 😈 era această Galerie des Beaux Arts? M-a îndrumat cu amabilitate un cuplu de tineri care se sărutau (firește că i-am lăsat să termine ce aveau de făcut deși eram un pic grăbit…)

A venit la fix autobuzul 15 (am spus că te poți baza pe transportul în comun!) și ne-am urcat mulțumiți. Aveam de mers două stații. Prima era Gambetta („nemuritorul Gambetta” cum ar fi zis Caragiale), la a doua – Tourny – trebuia să coborîm.

Buuun. Se oprește la stația Gambetta, îi comunic versatei partenere „vezi că la prima coborîm!” și…

…și ne trezim pe la stația Paul Doumer (după ce trecusem și de stația Jardin Public) că 15-le nostru nu oprise la Tourny!! 😡

„De ce n-ați oprit la Tourny?” îl întreb pe șofer. Și primesc un răspuns cald, învăluitor: il faut appuyer sur le bouton d’arrêt…

🤬 coborîm. Mergem cu sacii în spate și cu cele două rolere pe străzile liniștite din noaptea Bordeaux-ului… Defilăm pe Rue Frère, pe rue Baudet… în fine ajungem la 7 bis rue Cours de Tournon.

Fotografia e făcută a doua zi, pe lumină, evident

Am reușit !

…imobilul se află pe o stradă scurtă care dă direct spre Place des Quinconces, deci ne aflăm într-un loc extrem de central. Asta va fi, eventual, important mai încolo. Deocamdată, cum imobilul datează din secolul XVIII (!), iar garsoniera noastră (botezată Studio Arles) se află la etajul 3, nu avem ce face decît să tragem după noi, pe scara lungă de piatră, bietele bagaje cu bietele brațe și picioare… (În secolul XVIII nu se montau ascensoare, înțeleg. Dar ne aflăm în secolul XXI, alo!!)

Adrenalina lucrează, abia reușim să formăm codrul de la intrare. Am intrat dar sîntem leoarcă de transpirație.

Patul nu există, trebuie făcut să existe prin convertirea unei canapele. Reușim și asta cu prețul unei micșorări dramatice a… Studio Arles. 

De la Wittelsbacher 5 din Berg b.N.i.d.O. L la 7bis Cours de Tournon din Bordeaux ne-am strîns ca o armonică de acordeon dar nu contrază. 

Fac un duș și mă culc pe la ora locală 2 și ceva AM.