EURO-PA! 15. VIITORUL

La sfîrșitul relatării acestor două săptămîni și ceva de teambuilding prin „travel“ nu apucasem să mă gîndesc la un titlu „de final“. În dimineața asta însă am văzut o parte dintr-un documentar cu mesaj ecologist: prințul William filmat înainte de pandemie în Africa, Pakistan și în Marea Britanie, apărătorul comunităților conservaționiste etc. Noi sîntem ecologiști de bun simț, să zicem. Adică… aruncăm gunoiul la coș chiar dacă mergem cu hîrtia în mînă nu știu cît timp pînă să găsim un coș… (Am pățit-o în Japonia: nu există coșuri pe stradă!) Ne interesează modalitățile de reciclare a resturilor menajere. NU ne interesează ce face și ce spune Greta Thunberg…

Prințul William, ca să mă întorc la documentarul amintit, face ce știe cel mai bine o figură a casei regale de talia familiei sale: o acțiune de PR de succes. Copiii trebuie să învețe de mici să salveze biosfera, altfel… Altfel, uite, se întîmplă dezastre ecologice, planeta deja s-a supraîncălzit etc. Mi-e teamă că aici ieșim din rîndul ecologiștilor consecvenți. Călătoriile lungi cu avionul înseamnă emisii mari de CO₂, ceodoi-ul, nu-i așa, e rău, laptele natural e rău ☹ fiindcă e obținut de la vaci care produc bălegar, deci alte emisii de CO₂, etc…

Atitudinea în fața acestor știri neliniștitoare a fost însă „să mergem și acolo, să observăm ne-mediat despre ce e vorba că nu se știe cînd ne pomenim că toți oamenii vor fi îndrumați de vreo AI dominantă să urmărească peisajele din Zambia, Laos, Amazon sau Noua Zeelandă pe ecranele de acasă!“ Din cauza asta, ori de cîte ori apare la televizor sau pe YouTube, ș.a.m.d. vreun loc prezentat cu titlul de „demn de vizitat“ sau „bijuterie ascunsă“ și pe care chiar l-am bătut cu piciorul, avem adesea reflexul (pe jumătate auto-ironic!) de a ne atinge palmele în semn de high five  „Da, dom’le, am fost acolo!“

…întoarcerea acasă de la Porto a fost fără peripeții: dimineața am mîncat în balconul de pe Camões 63 un „palmier de Porto“, care nu reușea să fie însă ca unul de la Paul,

am mai coborît spre Praça de Libertade așa, de adio, apoi ne-am întors să ne luăm bagajele și am plecat cu metroul spre aeroport doar traversînd strada spre stația Trindade. Perfect. Controlul de securitate pe aeroportul din Porto? Cu mulțumiri și plecăciuni din partea funcționarilor respectivi! Parol!!

M-a enervat corporatistul ăsta care tot drumul a făcut și refăcut grafice pe laptopul lui. M-am gîndit însă că poate așa se relaxează unii!

Asta a fost, pe repede înainte, ultima zi a traseului Alemanha-França-Portugal (ca să nu ne despărțim brusc de sora noastră întru latinitate!).

Mi-ar plăcea (și acum mă refer strict doar la mine) să pot abandona cît mai repede dependența de știri de oriunde ar veni, urmărirea rețelei X (fostul Twitter) și să citesc, să citesc… Din acest punct de vedere mă uit cu jind uneori la partenera de t-tb: ea își continuă netulburată programul de lectură! Deci se poate… DAR… aș avea, mă gîndesc, sentimentul ciudat că abandonez… Corabia Cotidianului! Totuși va trebui să iau o decizie de… abandon fiindcă adevărul este că tînjesc după cărțile care mă așteaptă răbdătoare dar într-un teanc care a devenit deja amenințător.

Dacă vorbim de noi călătorii am spus deja că „spațiul european, în particular cel de care sîntem geografic apropiați (Italia și Grecia) este unul minunat, că trebuie să luăm mai mult din șansa oferită de această proximitate!“ Și deja ne-am pus de acord cu această reflecție – în octombrie vom pleca spre o insulă grecească, departe de… Corabia Cotidianului !

…și să privim strălucirea Mării Egee, veniți, prieteni!

Όσο περισσότεροι, τόσο το καλύτερο! Cu cît mai mulți, cu atît mai bine!