EURO-PA! 10. Reflexões no Porto sobre o curso do mundo

E 8:15, e a treia zi de cînd sîntem în Porto dar nu voi scrie în această postare ceva strict legat de călătorie, ci, în regim de BREAKING NEWS, despre ceva ce ne frămîntă întotdeauna chiar și în perioadele de travel-teambuilding: ce se întîmplă cu țara, ce se întîmplă cu lumea?

Fiindcă am încercat să ne deconectăm de la știrile „de acasă”, am bravat că gata, am plecat, ne-a ajuns, nu vrem să mai știm nimic!dar realitatea (sau curiozitatea care a omorît pisica!) a fost, indiferent de continentul pe care ne aflam, alta: continuăm să filtrăm știrile care sosesc non stop pe canalele de informații disponibile acum oriunde ne-am afla.

Așa că aseară cînd, la stația de metrou Trindade, am zărit panoul de mai sus, și doamna parteneră m-a întrebat „cine e tipul ăla?” am citit rîndurile scrise cu litere mai mici în colțul din stînga sus și am răspuns automat „e candidatul extremei drepte”. De fapt scria doar Nova Direita (Noua Dreaptă): de unde „extrema”? Păi e, desigur, un reflex rămas de la dezbaterile electorale de acasă…

Pentru că zici așa: măi proști sînt ai noștri, proști „de bubuie”! Dar ce i-a apucat pe toți în Europa, în America, să fie așa de… proști?

Și m-am apucat să scriu rîndurile astea, gîndurile astea din Porto(vezi titlul portughez al postării) așezat, cum se vede, la o cafenea (pão fôfo) de lîngă casă…

Voi începe direct cu concluzii cu care amîndoi partenerii t-b sîntem de acord: 

„Cînd echilibrul dintre elitele conducătoare și restul populației se înclină prea mult în favoarea elitelor, instabilitatea politică este aproape inevitabilă. Pe măsură ce inegalitatea veniturilor crește și prosperitatea curge disproporționat în mîinile elitelor, oamenii de rînd suferă, iar eforturile de a deveni parte a elitei devin tot mai frenetice. Fiindcă numărul acestor poziții rămîne relativ fix, supraproducția de elite duce inevitabil la aspiranți frustrați la acest statut, care folosesc resentimentul popular pentru a se împotrivi ordinii stabilite.”

A, dar eu am mai scris pe un travel-blog despre cartea asta (apărută în românește în 2023, cred) dovadă că ne preocupă și credem în adevărul acestor concluzii!

Peter Turchin dovedește că, atunci cînd stadiul de instabilitate maximă este atins, societățile sînt prinse într-o spirală din care este foarte greu să iasă.

E o carte nu numai fascinantă ci și una care oferă răspunsuri!

De exemplu: de ce au votat „pro extremiști” și persoane considerate instruite?

Din cauza lipsei de securitate a statusului social (oricum în declin pe plan global fiindcă… AI etc.)

Sau (cu referire directă la România acum): aflăm că (în lipsa noastră din țară 🙃) nu se reușește încă crearea unui guvern. Dar cine a spus că ar fi ușor și cine garantează azi că ce s-a bătut în cuie azi, nu poate fi desfăcut mîine cu tesla dacă e cazul?

Spre deosebire de populațiile latine din vest (francezi, italieni, spanioli), românii par de cele mai multe ori un… popor vegetal. Dar la vijelii puternice și ierburile sau ramurile devin arme de temut și – mai ales – imprevizibile. În condițiile date de la noi mi se pare un experiment social interesant ca cel care poate declanșa formarea guvernului, președintele, să ceară mai întîi clarificarea minimelor puncte de legătură dintre partide. Oricum el trebuie să fie un comunicator dacă nu foarte bun, măcar neobosit. Pentru ca direcția de mers a țării să fie – dacă nu asumată de o majoritate largă – măcar cunoscută!

Observ că, mai nou toți au devenit atenți la metodele economice prin care țara să poate fi „salvată”. Eu n-am spus-o de ieri, de azi: informatizarea colectării fiscale este pasul sine qua non. 

La teorii economice nu mă pricep dar simți că statul „se lasă furat”. Simți că justiția (nu numai în România) s-a autonomizat pe bază de interese obscure. Simți că sistemul de sănătate pîrîie din toate încheieturile și pentru că există o obstinație a cadrelor medicale care nu doresc reformarea lui.

Simți că în poliție…

Simți că în „servicii”…

Dar totul trebuie să plece de la acel pas sine qua non: informatizarea fiscalizării.

Uite, și aici în Portugalia… Dar a sosit comanda!

Pe curînd, cînd voi relua postările de acolo unde le-am lăsat: Bordeaux!