Am plecat de la București.
Am ajuns la Istanbul.
Am plecat de la Istanbul.
Am ajuns în Singapore.
Postarea asta se va rezuma la multe imagini fiindcă nu stau să mai caut „o mie de cuvinte“: ar trebui să o facă imaginile…
Acum e ora 23:40 la Singapore, 17:40 la București. Scarlet O’Hara spunea și mîine e o zi și așa spun și eu acum, cînd cu gene ostenite sara suflu în WiFi…
Sigur, la un moment dat vine și ziua cadourilor. Dacă e februarie e Valentine’s Day (sau măcar a lui Dragobete – ultimul îmi place mai mult, are o sonoritate așa… masculină 😆 Prin comparație Valentin pare chiar efeminat!)
Ce cadou îi puteam face partenerei de team-building înaintea unei călătorii cu ‘jde mii de avioane? Ei, ghiciți? ? 🤣
O călătorie cu TRENUL!
De cînd ne știm, spre aeroport am plecat cu taxiul, iar în vremea din urmă cu Uber. Dacă însă coaliția de la guvernare, prefectul, președintele Țării (!) ne-au făcut cadou o călătorie (decentă, asta e adevărat) de la gară pîn’ la… aeroportul Otopeni cu trenul-suveică, de ce să nu îi înmînez și eu Rodicăi un cadou de pomină: un bilet de tren ! (Dar din dar se face raiul, nu ? 😇 )
Argumentele cele mai serioase sînt două:
– ora de trafic maxim (poți să te afli chiar în mama Uber-ului și tot stai pe loc) și
– recomandarea unei prietene din… Suedia: voi de ce nu mergeți cu trenul la aeroport? E așa frumos!.. Și pînă una-alta are dreptate: chiar „frumos” nu e, dar e fără bătaie de cap și civilizat.
