Aotearoa

Ieri, „de mărțișor”, ne-am întors la Auckland… vorba aia, ca să avem de unde pleca! Fiindcă de plecat vom pleca mîine, pe seară, și vom ajunge… ieri! Vom trece linia internațională de schimbare a datei 🌎 și ceea ce pierdusem pînă acum tot mergînd spre est, vom cîștiga mergînd… tot spre est 🙄 (Da, dar trecînd linia de demarcație!) Curat Phileas Fogg!!

[Nu zicea Seneca după mine va fi ce a fost înaintea mea ? Uite că e adevărat în feluri la care nu ne-am gîndit! 🙃]

Am ajuns la Auckland Airport, am luat un autobuz pînă la Puhinui, de-acolo trenul pînă la Britomart (ia uite cum turui acum trasee în Auckland, nu e repetiția mama învățăturii?), iar de pe la începutul Queen Street, cam vis-à-vis de Bulgari sau Prada,

am mai luat CityLink vreo 4 stații și am ajuns, în sfîrșit, la hotelul cu pricina, situat tot pe Queen, la o clădire distanță de un sediu al Universității din Auckland. Un hotel la înălțime, și la propriu și la figurat (locuiam la etajul 12), cu balcon 🙃 și cu acces la o priveliște inconfundabilă: clădirea Sky Tower…

Am căutat pe yelp! și pe TripAdvisor un loc de mîncare decent pe lîngă noua locuință temporară. La 93 (!) m distanță era situat în mic restaurant cu specific franțuzesc, La Garde-Manger, pe care însă nu l-am găsit ușor fiindcă era pur și simplu înghesuit între localurile cu bucătărie asiatică. Am intrat, atmosfera era simpatică, aveau afișe vintage

și fețe de masă cu carouri alb-roșu, fata care ne-a întîmpinat la intrare a răspuns cum se cuvine salutului nostru (Bonne soirée!) și am comandat imediat un pahar de vin alb Te Awanga “Wild Song” din regiunea Hawke’s Bay (unde, off, se află Napier, orașul în care, de data asta n-am mai ajuns) și, respectiv, Diabolo 😈, varianta grenadine, apoi, cu gîndul la hoinăreala prin Lauris, Provence, nu cu mulți ani în urmă, am ales pentru început un platou cu gustări reci (șuncă din Pirinei, felii de diferite salamuri și cîrnați, cu murături și pîine de casă). Alegerea asta a fost excelentă însă ce a urmat (coq au vin pentru Rodica și Beef Scotch fillet pentru mine) a fost doar decent… De comun acord i-am dat nota de 7-8 locandei cu aer galic… Ah, am mai luat și o clătită cu gem de căpșuni… Serios, știu să fac clătite mai bune! 😄

Accidentul înfiorător care mi se întîmplase la La Garde-Manger – căzuse o picătură de sos cu Blue cheese pe tricoul portocaliu 😳 – a putut fi reparat cu ușurință (și din fericire) de Rodica fiindcă am găsit o sticluță de Shout – stain remover la o convenience store de vis-à-vis de hotel. Ne-am plimbat apoi… cina cît e strada Queen de lungă, înainte și înapoi, ne-am întors, patul era foarte bun, pernele de asemenea și am adormit fără probleme, fără aer condiționat în funcțiune, doar cu ușa balconului de la etajul 12 deschisă și cu veghea lunii deasupra Sky Tower așa cum am fotografiat-o. Din balcon.

A doua zi „plină” (și ultima) în Auckland și Noua Zeelandă m-am lăsat pe mîna partenerei de travel team-building care avusese o idee excelentă pe cînd eram în Queenstown cu vizitarea unui „loc istoric”, fostul orășel minier Arrowstown. De data asta a zis „hai să vedem azi Selwyn Village!” M-a lămurit că și ăsta e un „loc istoric” (??) și că, deci, neavînd alte idei mai bune la dispoziție, ar merita să-l vedem. Ne-am dus cu un autobuz spre marginea de nord-vest a orașului. Am coborît la stația indicată de Google Maps. Am întrebat. Nimeni nu părea să știe de „locul istoric” Selwyn Village 🤔 Am folosit picioarele și Google Maps (sau invers) și am ajuns.

Ce era, de fapt? Ce văzuse Rodica la televizor și „cumpărase” la face value? Nimic altceva decît reclama unui dezvoltator imobiliar care construise deja acolo o stradă cu vile și bloculețe și cu servicii esențiale – cele medicale. După o viață de muncă acolo te retrăgeai să-ți petreci ultimii ani: la malul mării, lîngă biserică și… într-un loc cu verdeață… Că Selwyn Village era cu desăvîrșire mort ar fi o afirmație modestă (apucasem să văd o „locatară” în cărucior cu rotile transportată de un bărbat aproape la fel de în vîrstă ca ea, în rest nici țipenie). Morala este că sursa de informare cea mai dubioasă este televizorul dar și că în tot răul e un bine: ne-am făcut plimbarea de dimineață prin locuri calme, cu parcuri imense și aer bun, de care nu auzise nimeni! 😂 Am fi vrut să locuim vreodată, cînd poate vom ajunge și mai bătrîni, în această zonă posh ? Said the Raven NEVERMORE!

Am luat apoi un nesperat autobuz 66 care tocmai sosise și care avea punctul terminus la Sylvia Park. De Sylvia respectivă știam din drumurile anterioare spre și de la aeroport. Știam și că acolo e un… mall. Eu îmi căutam două tricouri simple – iată motivația! Tricourile le-am luat (de la un magazin Cotton On cum era însă și pe Queen Street), iar mall-ul, deși avusese spațiu să se desfășoare nu avea o idee clară despre ce ar vrea el să fie: popular, pentru tineri, pentru… ?

Spre stația de tren, cea care duce la Gara de Nord a Auckland-ului (Britomart – care alta ? 🤷🏻‍♂️) ne-a îndrumat foarte amabil un domn mai în vîrstă care, auzindu-mi accentul, m-a întrebat de unde sînt. Romania, Europe, am răspuns automat. „Aa, păi eu sînt din Croația!” a replicat domnul cu starea de bine pe care ți-o dă întîlnirea cu un vecin. Și am discutat pînă a venit trenul.

Am ajuns la hotel, am mai stat vreo oră, apoi am ieșit pentru masa de „adio Auckland!” la un restaurant de pe chei, foarte probabil cel la care am cinat în prima seară la Auckland în 2010. Sigur, acum toate lucrurile fuseseră aranjate, modernizate și în locul cu pricina ne aștepta un grătar… à la Brésil! (??!) Șeful de sală vorbea aferat, avea un stil onctuos pot să zic, care nu ne-a plăcut. (De fapt dorea să ne vîndă oferta specială de churrasco, tip all you can eat, iar noi ne țineam de de meniul à la carte. A rămas ca noi, evident. Am comandat berbecuț…

Și ne-am întors acasă agale, teleap, teleap, pe eterna Queen Street la numărul nostru norocos, 363…

Cam asta a fost ultima zi la Auckland. Azi am eliberat camera pe la 11, ne-am plimbat dar starea pe care o avem este cea de pre-îmbarcare spre o destinație nouă, sîntem ușor agitați sans raison apparente…

Nu știm… multe despre noua destinație 😀 Polinezieni care vorbesc franceza 🤷🏻‍♂️ Mă rog, se putea și mai rău… Nu știu dacă rețeaua WiFi e așa de rapidă ca cea de aici, din NZ. Vom vedea!

***

Concluziile mai profunde despre Noua Zerlandă le mai amîn un pic. Să ne luăm distanță…