2026 – vara 06. Viața la Jajce
Cine vrea să studieze istoria pentru a face proiecții asupra viitorului, are de trecut un examen aproape imposibil dacă alege să se concentreze pe spațiul ex-iugoslav.
Noi dorim doar să ne bucurăm de zilele verii 2026 și, firește, să povestim ce vedem și, pe cît ne duce mintea, să povestim… de ce vedem ce vedem…
Intrarea pe teritoriul unui stat non-UE te trezește imediat la realitate: te dai jos din autobuz la granița dintre Croația și “BiH” (Bosnia și Herțegovina), ți se controlează pașaportul și ți se fotografiază fața de polițistă de frontieră croată, te urci la loc în autobuz, străbați ‘no man’s land’ (un minut…) apoi te oprești din nou la granița cu “BiH”, te dai jos din autobuz, ți se controlează pașaportul și ți se aplică o ștampilă de intrare, te urci la loc și… gata! Poți călători legal în…
Republica Srpska!! (???)
Păi da, BiH e, formal, o federație de state, urmare acordurilor de „pace” de la Dayton din 1995. Țara este formată din două părți autonome principale: Federația Bosniei și Herțegovinei (împărțită în 10 cantoane) și Republica Srpska.
Prima oprire e chiar în Banja Luna, capitala enclavei Republika Srpska unde se află o concentrație mai mare de sîrbi. Dar ăilalți ce sînt, că vorbesc toți aceeași limbă?!
Eei, or vorbi-o ei dar acum trecem la împărțirea pe religii! Ăia care sînt musulmani sînt bosniaci, indiferent de limba în care visează!! Iar ăia care se declară catolici sînt croați, ce altceva pot fi?
Sîrbii sînt ortodocși, uite au și un steag mare, sîrbesc, să-i dai ocol…
Vezi și biserici ortodoxe. Toate cele noi sînt mari, foarte mari, și cu acoperiș din tablă aurie, ca la catedrala ortodoxă din Făgăraș, să nu poată fi ratată…
Foarte rapid însă începem să vedem și geamii. Mai întîi mici. Apoi mai mari. Apoi, într-un sat (predominant?) sîrbesc, o biserică ortodoxă cu două turle amețitor de înalte… Am intrat în Bosnia și Herțegovina și urmărim în tăcere bătălia care se poartă în tăcere dar încă se poartă…
Pe serpentine amețitoare (și la propriu pentru partenera mea de “tt”) ne urmă drumul prin văi verzi, pe margini de rîuri și, în sfîrșit, ne apropriem de ținta noastră: JAJCE.
Mai întîi… de unde vine numele orașului Jajce (Јајце – pronunțat Iaițe)? Numele se traduce literalmente prin „ou mic“ în bosniacă, croată și sârbă (sau pur și simplu „ou“ în macedoneană, poate macedonenii au doar găinușe…).
De ce „Ou“? Nu cred în ipoteza că „numele își are originea în forma ovală, asemănătoare unui ou, a orașului sau/și în forma fortificațiilor sale” chiar dacă multe „teorii” sugerează acest lucru (dealul natural pe care a fost construită cetatea medievală seamănă cu un ou; dispunerea ovală a fortificațiilor și zidurilor istorice imită forma unui ou, etc. etc).
Ce vreau să spun e că în argoul colocvial din Balcani, cuvîntul jaje(plural: jaja) se traduce prin „minge“ sau… „testicul“! 🤪
Jajce a fost capitala Regatului independent al Bosniei timp de mulți ani (începînd cu secolul XIV). A fost condus de puternice dinastii bosniace medievale, inclusiv familia regală Kotromanić, care a domnit timp de aproape două secole. În 1463, Jajce a căzut în mâinile Imperiului Otoman după ce ultimul rege bosniac a fost executat. Cetatea Jajce fost capturată pentru scurt timp de Ungaria chiar de… compatriotul nostru (??) Matei Corvin (!!) în același an 1463, dar otomanii s-au întors în 1527 și au rămas la putere timp de 350 de ani. În 1878, Jajce a fost ocupat de Austria și, în cele din urmă, a devenit parte a Iugoslaviei după Primul Război Mondial.
În noiembrie 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Jajce a servit drept bază de operațiuni pentru rezistența comunistă sub conducerea mareșalului Tito (viitorul lider al Iugoslaviei) și a găzduit a doua sesiune a Consiliului Antifascist pentru Eliberarea Națională a Iugoslaviei (AVNOJ), parlamentul provizoriu care a elaborat constituția postbelică și a pus bazele Republicii Federale Iugoslavia. Clădirea unde a avut loc această sesiune istorică a fost transformată între timp în muzeu. Nu l-am văzut, evident. Nu de asta mergi la Jajce.
În istoria mai recentă, Jajce a fost puternic afectat de Războiul din Bosnia, care a durat din 1992 până în 1995. Forțele sârbe bosniace au preluat controlul în octombrie 1992, în timpul Operațiunii Vrbas, iar multe moschei au fost distruse în timpul ocupației. După ce a fost recuperat de bosniaci în 1995, Jajce a fost reconstruit încet de-a lungul anilor, iar mai multe dintre moscheile și siturile sale istorice au fost restaurate. Se văd însă în continuare clădiri cu daune exterioare cauzate de bombardamentele care au avut loc acum doar 30 de ani… 🙄
Jajce este un oraș mic, încă nedezvoltat turistic și asta e splendid, vă dați seama!
Deși opțiunile de cazare sînt mult mai limitate la Jajce în comparație cu Sarajevo sau cu Mostar, am găsit un „apartman” (apartament) situat foarte aproape de podul rutier peste rîul Pliva (hotelurile locale mici erau toate sold out). Singura problemă a fost limba în care să ne înțelegem cu gazda dar aveam Google Translate, nu? Cam toate tranzacțiile sînt cash only în moneda locală – marca bosniacă, cam 2 BM la 1 € – dar gazda noastră, o femeie voinică și întreprinzătoare, a primit în Euro costul cazării (de asta eram sigur), ba chiar ne-a facilitat schimbul valutar la cursul oficial ca să ajungem să mîncăm ceva înainte de Finala Campionatului Mondial de Fotbal – versiunea Trump…
Repede, repede, am traversat un pod peste rîul Pliva, aflat la doi pași de noi, și am poposit în cele din urmă la un restaurant cu numele… Cosmopolit. Am ales din greșeală 🤷🏻♂️ ceva care a fost bun și ușor: păstrăv la grătar!
Apoi o înghețată cu jagode (căpșuni) de la o slastičarnica (loc de comercializare a înghețatei) și țuști acasă, să vedem meciul, nu?
FATALITATE!! Gazda nu era abonată la singurul canal Premium care transmitea live panarama de la NY… 🙄
Ce era să fac? Am traversat la loc podul peste Pliva și am văzut meciul la un restaurant de hotel, ecran mare, serviciu, de toate!
Și-acum o trecere în revistă a motivelor pentru care Jajce merită văzut.
Cascada Pliva este cel mai emblematic punct de reper. E situată chiar la marginea centrului orașului, unde rîul Pliva se întâlnește cu rîul Vrbas. Cascadele au aproximativ 20 de metri înălțime și oferă priveliști incredibil de pitorești, genul “postcard”!
Cea mai bună priveliște asupra cascadei și a orașului împreună este de fapt de pe podul peste autostrada principală, peste rîul Vrbas, imediat după stația de autobuz.
Cățărată sus pe un deal, cu vedere la orașul vechi, Cetatea Jajceoferă super priveliști panoramice asupra peisajului montan din jur. Păcat că nu e mai pusă în valoare de indicatoare, de pliante explicative – pentru că taxa de intrare se percepe! A fost cîndva reședința unora dintre cei mai puternici conducători din istoria regiunii, sic transit…
Amintirea cea mai puternică, nu mă îndoiesc, cu care vom rămîne în urma vizitării cetății Jajce nu este nici urcușul abrupt pînă la ea, nici panorama locurilor, ci o întîmplare neprevăzută, ca din O mie și una de nopți!
Începusem coborîrea de la cetate cînd a început să plouă torențial și cu grindină!
Ne-am adăpostit sub streașina unei case, în fața unei uși care s-a deschis deodată și o femeie ne-a poftit înăuntru! A fost un gest atît de neașteptat și de hotărît încît i-am dat urmare și am intrat. Casa era clădită pe o pantă, înăuntru lumina era puțină dar – cît am putut vedea – lucrurile erau așezate cu rost. Am rămas pironiți pe loc, înăuntru dar pe pragul de la intrare și – de data asta nu am mai cedat insistențelor de a lua loc. Eram stingheri fiindcă nici nu puteam comunica, iar de avansat în interiorul încăperii principale ar fi însemnat să murdărim cu apă și noroi covorul. Foarte repede însă aversă s-a potolit, am rostit de mai multe ori Hvala (mulțumesc) la plecare și… am plecat.
M-am mai uitat în urmă: buna femeie ieșise cu o mătură cu coadă ca să adune ce rămăsese pe covorul de la intrare..,
Unul dintre lucrurile cele mai plăcute la Jajce este că așa numitul Oraș Vechi, chiar are ziduri, porți antice de piatră la intrare. Mașinile trec prin aceste porți, în timp ce localnicii își desfășoară rutina zilnică în interiorul zidurilor. Strada principală este mărginită de fîntîni, cafenele și restaurante care crează o atmosferă locală autentică.
Pînă la urmă dolce far niente înseamnă cam același lucru în Provence, la Lucca, Nicosia sau Jajce: să savurezi încet o cafea la o cafenea din centrul orașului (în cazul de față o Bosanska kava, să te bucuri de tot și să simți că faci parte din viața locală.
Parcul orașului e peste drum de Cascada Pliva. E străbătut de pârâu liniștit, presărat cu cascade mici, care se adună prin parc îainte de a deveni în cele din urmă faimoasa Cascadă Pliva.
A fost locul perfect pentru o plimbare de seară deoarece se află chiar de-a lungul cărării naturale către cascadă.
Nu am ajuns la Morile de apă Pliva (cunoscute și sub numele de „Mlinčić“) fiindcă, deși se află la doar 10 minute de mers cu mașina la nord de Jajce, nu aveam… mașina, remember? 😃 Am citit că erau „mori de apă folosite pentru măcinarea cerealelor”. Oricum nu mai funcționează dar măcar au fost conservate și restaurate în numele… turismului de masă! Nu-mi pare rău că n-am ajuns să văd Mlinčić: am avut cu ce să mă delectez.
Uite, am ajuns pînă la un centru comercial din apropiere și mi-am cumpărat o felie de pepene 🍉 din soiul Beduin!! 😂
Într-un alt registru, am meditat și, probabil voi continua să o fac și după ce voi reveni în patria mamă, la nenumăratele tinere care afișează nu doar hijab-ul (eșarfa dreptunghiulară sau pătrată care acoperă părul, gîtul și umerii, dar lasă întreaga față complet vizibilă), ci uneori chiar burka (veșmîntul care acoperă corpul în întregime cu excepția ochilor)!
Ar fi două explicații. Prima este „invazia” arabă din regiunile deșertice (am văzut pentru prima dată o mașină cu număr de Libia!!)
adică bărbați și femei cu burka, plus copiii de rigoare (probabil se cred toți în rai cu atîta verdeață și apă în preajmă!) care, pînă la un punct stimulează conformismul vestimentar.
A doua explicație este cea identitară. Da, vorbim aceeași limbă cu sîrbii și croații dar sîntem femei musulmane și sîntem mîndre de asta!
Putem să înțelegem asta deși n-avem cum să integrăm „dintr-o dată” toate implicațiile.
„Implicațiile” pot fi descoperite însă dureros de ușor în monumentele funerare aflate chiar în mijlocul orășelului: plăci de marmură neagră cu numele unor tineri sîrbi, reunite sub o cruce, vizavi de plăci de marmură neagră cu numele unor tineri bosniaci în curtea moscheii Esme Sultana. Pentru ce au murit oamenii ăștia acum atît de puțină vreme?
La Jajce, asta e sigur însă, poți, pur și simplu, să respiri frumusețea împrejurimilor fără să te grăbești nicăieri!
