2026. 13. MONDO MAYA – Antigua Guatemala

Printre cele trei locuri pe care ți se recomandă insistent să le vezi dacă mergi mai… alandala 😀Antigua Guatemala este pomenit mai abitir decît zona mayașă Petén-Tikal!

În America Centrală era încă loc de bătut multe drumuri, fusesem doar în Costa Rica (intensiv) și Panama (inclusiv în insulele San Blas) în urmă cu 4 ani. De ce am ales acum Guatemala? Păi, sincer, în primul rînd pentru siguranță. Și, într-adevăr, mai mulți soldați și „mascați” pe străzi decît în Guatemala nu cred că am văzut în alte locuri. (Libanul „nu se pune” fiindcă a fost și, din păcate, rămîne o zonă intensă de conflicte.) Chiar Villa Toscana, unde am rămas peste noapte în Guatemala, se află într-un compound de cîteva clădiri, înconjurate de sîrmă ghimpată și situate pe o stradă blocată de paznici militarizați. Intrai și ieșeai doar dacă prezentai „acreditările” valabile. (Un articol detaliat despre această stare de lucruri poate fi găsit aici.) 

Înclin să-l cred însă pe Agosto, inimosul șofer care ne-a transportat spre lacul Atitlán, că, în prezent, toată demonstrația asta de forță e doar un show off. (Și totuși o soluție de valorificare în civilie a potențialului acestor militari sau angajați militarizați trebuie găsită fiindcă peste tot sentimentul de „putere care face ordine” trebuie îngrădit – ordinea trebuie să pornească din minte, nu din pușcă.)

Deși Guatemala City este capitala politică și economică a Guatemalei (și cel mai mare oraș din America Centrală!), puțini călători îl vizitează din cauza preocupărilor legate de securitate, așa cum am amintit și, mai ales, a lipsei infrastructurii turistice. Antigua ocupă indiscutabil podiumul ca centru al turismului. 

Pe lîngă arhitectura colonială, orașul păstrează rădăcini indigene extrem de vizibile. Dacă Guatemala City este acum capitala și… atît, Antigua este păstrătoarea sufletului națiunii (n-aș spune totuși că e un fel de Alba Iulia…) Mutatis mutandis ceea ce aminteam și de Cuenca în comparație cu Quito se întîmplă și aici. Am fost imediat intrigați cînd am văzut fotografiile cu Antigua în timpul planificării călătoriei, iar străbaterea străzilor acesteia „la pas” ne-a confirmat o senzație de déjà vu: fusesem cu doi ani în urmă în Columbia, în micul orășel Jardín, din apropiere de Medellín, iar culorile și aliniamentul clădirilor parcă le repetau pe cele de acolo…

Asta nu înseamnă că Antigua ne-a plăcut mai puțin, dimpotrivă, dar i-am înțeles alcătuirea mai rapid și prin prisma acelei experiențe. La urma urmei tiparul colonial spaniol e puternic implantat în ambele orașe, chit că Antigua e mai mare și mai cosmopolit datorită afluenței de vizitatori. 

Aleg să povestesc despre cea mai emblematică construcție din oraș: Arcul Santa Catalina. 

Situat pe o stradă pietruită (numită pur și simplu Calle del Arco) și în fața impunătorului Volcán de Agua, acest arc galben-șofran a devenit simbolul Antiguei și imaginea centrală de pe majoritatea cărților poștale. (Vreau să zic vederilor trimise pe WhatsApp, Instagram, Facebook fiindcă… și poșta din Guatemala a dat faliment!) Pentru critici, ar putea fi doar un alt arc, dar pentru localnici reprezintă rezistența orașului și o istorie care se întinde pe patru secole.

Arcul Santa Catalina a fost construit în 1694 dar nu din motive estetice: a existat un scop în spatele construcției arcului. De o parte și de alta a sa se află două mănăstiri, Mănăstirea Fecioarei și Mănăstirea Santa Catalina. În interiorul mănăstirilor locuiau călugărițe în claustrare, iar prin 1690 acestea locuiau de o parte a arcului și predau la o școală de cealaltă parte.

Călugărițele depuseseră jurăminte de izolare și trebuiau să evite orice contact cu lumea exterioară; chiar și a fi văzute în public era interzis! Deși s-au făcut încercări de a găsi o proprietate școlară care să se învecineze cu mănăstirea, ordinul religios nu a avut noroc, iar călugărițele s-au trezit într-o situație dificilă. Trebuiau să predea, dar cu greu puteau pur și simplu să iasă pe ușă pe strada aglomerată și să o traverseze în public! 😳

Pentru ca maicile să poată trece incognito, a fost propusă ideea unei pasarele, iar Arcul Santa Catalina a fost construit pentru a lega școala de mănăstire. În interiorul arcului se află un pasaj ascuns care permite maicilor să traverseze strada fără a fi văzute – lucru pe care nu l-ai ghici niciodată dacă ai sta sub el. Arcul a suferit daune de-a lungul anilor, în special în cutremurul devastator din 1773, dar a supraviețuit pînă în prezent și a devenit un simbol puternic al rezistenței orașului. Ceasul în stil francez a fost adăugat în anii 1800 și trebuie întors la fiecare trei zile.

Noi am găsit cu destulă dificultate o cazare potrivită criteriilor noastre în Antigua, respectiv să fie așezată central, să arate plăcut și să aibă un raport calitate/preț optim. Poate și pentru că nimerisem din nou în timpul unei sărbători: prima procesiune care marca începutul Paștelui catolic. (Voi reveni asupra sărbătorii.)

Pentru a înțelege Antigua, istoria fondării sale este o necesitate. Antigua a fost a treia capitală a Regatului Guatemala. Cele două capitale precedente au fost frecvent atacate de populația indigenă și, în cele din urmă, decimate de cutremure și inundații frecvente. Orașul actual Antigua a fost fondat în 1543 și numit oficial Santiago de los Caballeros, după numele sfîntului protector – Santiago (Iacob). 

Orașul este situat pe fundul unei văi înconjurate de 3 (trei) vulcani 3 activi: Agua, Fuego și Acatenango. (Pe unul l-am fotografiat și eu pufăind!)

Terenul fertil și spațiul bogat i-au asigurat de la început faima. Dar ce i-a consolidat faima au fost evenimentele naturale, cutremurele!!

Cutremurele mari din Antigua Guatemala, mai ales ultimul, din 1773, i-au determinat pe spanioli să mute capitala la Guatemala City. Asta a păstrat orașul într-un amestec de catedrale maiestuoase dar ruinate 

înconjurate de străzi colorate vesel, în galben, roșu (culorile spaniolilor) și bleu, alb (ale nativilor) însă NU înalte. Practic, acolo unde nu locuiește cineva se află o tienda, o prăvălioară cu orice, de la artizanat (chiar lucruri și combinații de culori deosebite) pînă la inevitabilele café cu băuturi variate: cafea caldă, rece, în amestec cu cacao, cu lichior, cu yerba buena, că doar ne aflăm într-o țară a cafelei!

Am mîncat la un moment dat, după procesiunea de început de post (??) pascal (eei, toată lumea știe că noi, ortodocșii, ținem ăl mai strașnic post din lumea creștină! 😜) 

într-un restaurant care purta numele de Queso y vino („brînză și vin”, cam în genul restaurantului de pe Brezoianu Pâine și vin doar că în Antigua vorbim de un spațiu uriaș, în aer liber, ascuns de pe stradă de ziduri groase ca de metereze. 

Și mîncarea dar și spațiul acela, un pic sălbăticit, romantic, „făcea toți banii!” (asta e o figură de stil, de fapt n-a costat mult…)

Sincer să fiu nu știu de ce orașul este, nu doar „pare”, atît de vesel, dar am constatat fraternizarea deplină între localnici și turiștii de toate națiile. Probabil că ultimii se așteaptă – după ce primesc atîtea informații despre cutremurele devastatoare – la un ghost town 👻 iar primii se străduiesc să-i convingă că sînt cît se poate de vii! 🤣🤣🤣

În weekend, așa cum am ajuns noi, autoritățile au luat palida măsură să interzică accesul autobuzelor în zona centrală a orașului. Există însă sute de tuk-tukuri 🛺 și mii de motociclete care nu numai că fac zgomot dar răspîndesc și respingătorul miros al gazelor arse. Asta nu ne-a plăcut deloc și nu e o consolare că aceeași situație am întîlnit-o și în „perla” Polineziei franceze, Bora Bora…

În rest orașul e surprinzător de curat și „te prinde” în țesătura lui ospitalieră. Mai aveam de rezolvat o singură problemă: cu ce ajungem de la Antigua la aeroportul „La Aurora” din Guatemala City, de unde aveam zborul intern la Flores? Sînt doar 40 km, avionul e la 12:10 dar avem bagaj și nu riscăm să plecăm cu un shuttle. Am comandat un Uber pentru ora 6:30 dimineața. 

…ce a urmat ar trebui să facă subiectul unui episod separat!… 😳