Duminică, luni și marți

Duminică ne-am lins rănile și ne-am plimbat la pas către portul de plaisir și de călători, am repetat figura cu comasarea dejunului mic cu cel mare, chiar acolo, aproape de port, la Reign & Pour, care arbora o figură războinică…

…puternic contrastantă cu a noastră, blînzii beneficiari ai unor burgeri făcuți cu mîndrie în Noua Zeelandă…

Am ajuns imediat în zone pe care le puteam recunoaște cu ușurință, cum ar fi restaurantul de pe chei în care am mîncat în prima seară petrecută la Auckland acum 13 ani…

De schimbat s-au schimbat multe însă despre Auckland voi mai avea ocazia să amintesc fiindcă de aici ne vom îmbarca, de mărțișor, pentru Tahiti. Ne-am reîntors pe Queen Street, am mai dormit un pic, iar seara ne-am căutat urmele primei descălecări la Hotelul Rydges. În 2010 era nou-nouț, ne-au întîmpinat cu șampanie… Acum are un face-lift care nu m-a convins.

Cam atît despre duminică la Auckland. Luni ne-am trezit de dimineață și am pornit-o pe la ora 9:00 spre gara aflată în imediata apropiere. Era plin de navetiști, firește, iar peisajul îl completam noi, echipa din România. Tot un fel de navetiști. Începeam seria zborurilor interne în Aotearoa, cu prima oprire la Christchurch, cel mai mare oraș din Insula de Sud. Cu emoții, fiindcă lăsasem orașul „bun, zdravăn” în 2010, iar în 2011 a urmat un cutremur catastrofal care a schimbat și peisajul arhitectural și cel politic, după cum aveam să aflăm… De data aceasta am ales să nu mai stăm în centru, ci cît mai aproape de gară, fiindcă miercuri dis de dimineață urma să trecem Alpii neozeelandezi cu TRANZALPINE, trenul cu scenic view.

Am ajuns pe la ora 15, am lăsat bagajele la motel și am ieșit să vedem ce era prin împrejurimi, cu osebire în ce privește locul unde să ne „nutrim”, vorba unui prieten parizian. Peste ce credeți că am dat?

Am dat de Asia dom’le, de Asia cu toți ai ei, fie că vorbeam de chinezi, de coreeni, de cambodgieni chiar, sau de japonezi. Așa, pour la bonne bouche, am dat și de restaurantul King of Persia, ca să știți. Că, pînă la urmă, ne-am oprit la un cinstit burger neozeelandez, făcut din carnea mîndrei vite locale, e altceva.

Reclama era asta: Nu toți burgerii din carne de porc sînt făcuți la fel și veți dori să vă convingeți că Regele își merită coroana! Umplut cu carne de porc premium trasă prin fum, salată creață, varză acră, murături, ceapă roșie, maioneză cu chilli și mirodenii. Păi puteai să reziști? Rodica, nu! Eu, cum spuneam, am ales un burger de vită.

Pe seară am exersat traseul pe jos către gara din care plecam peste douâ zile (ocazia să ne mișcăm după atîția burgeri faimoși) și am declarat că ne putem retrage (fără torțe).

Marți a fost o zi ieșită total din tiparele temperaturilor din Insula de Sud: 31° C !!

Pe canicula aia am pornit-o spre minunata grădinâ botanică din Christchurch (aflată în continuarea ultimei bucăți din Codrul Vlăsiei de la ei) și nici nu știu la ce imagini să mă opresc! Aveau de toate: și terenuri de tenis, și terenuri de golf, și poligon de tir cu arcul, și bowling, și croquet și chiar un Club de petanque!!! Ne-am plimbat pe la umbră – puteam călca pe gazon – am admirat copaci uriași

Prin grădina asta botanică trecea și un rîu și te puteai plimba cu caiacul (!), era adică în toate privințele tot ce ar fi putut fi și Herăstrăul dacă nu și Cișmigiul… Dar… dar… Dar nu mai continui.

Centrul din Christchurch era de nerecunoscut după cutremurul cel mare din 2011. Edilii locali au folosit ocazia pentru a rade zone întregi de magazine vechi și a impune mall-uri strălucitoare. Cu produse scumpe, fiindcă și asta trebuie spus: prețurile au crescut mult de la prima noastră vizită la antipozi. Măcar sînt de bună calitate, nu mofturi.

Ne-a plăcut noua piață din centrul orașului, croită, e clar, cu Borough Market din Londra în minte dar și cu ambiția să iasă foarte modernă. Ei, a ieșit! 😀

Ne-am întors la reședința noastră după atîta mers prin canicula neașteptată trecînd pe lîngă o casă mare (550 mp pe două nivele) pusă în vînzare de agenți imobiliari.

Și gata! A venit și ziua de miercuri cînd am părăsit estul Insulei de Sud ca să ajungem pe țărmul de vest, la Marea Tasmaniei…