Pintu keluar kecemasan di sebelah hadapan dan belakang kereta api

Pînă să traduc titlul acestei postări, să spun că am mers de suficiente ori cu liniile de metrou MRT din Singapore și aș putea repeta fraza de mai sus pe dinafară… dar poate că nu m-ați crede 😀

Înseamnă Ieșirile de urgență se află la ambele capete ale trenului și e în malaieză, singura limbă aparent accesibilă doar fiindcă folosește alfabetul latin. În ordinea apariției pe indicatoarele din metrou același lucru mai e scris în engleză, chineză, malaieză cum spuneam, și în tamil. Iată compoziția etnică din Singapore, cu engleza pe post de lingua franca, evident. Nu știu dacă singaporezii sînt o națiune „închegată” după standardele noastre, din România, fiindcă fiecare grup etnic își păstrează limba și tradițiile culturale însă am observat că factorul unificator nu mai e nici măcar limba oficială, engleza, ci comunicarea în masă prin Internetul mobil „la purtător”, care permite traduceri simultane și va duce, probabil, la tipul de integrare al viitorului… deja prezent în acest colț al Asiei.

…mai curînd ne-am întreba care sînt standardele noastre din România… ? Ne aflăm între Candide și Pangloss…

Istoria ultimei zile din Singapore e destul de densă, cu toate că ne-am „dat plecați” tîrziu din hotel, doar la ora check out-ului, 12:00, și asta fiindcă ne aștepta un zbor lung chiar la miezul nopții.

Așadar am fost să ne imortalizăm la statuia lui Sir Stamford Raffles…

…și am admirat gazonul pe care puteai să te plimbi în zona „istoric-colonială” ca să zic așa înspre un (nelipsit) OBELISC ! (Chiar așa, la Londra dai de un obelisc, la Paris, Roma și Madrid de altele, unde e obeliscul nostru, din București?? Mi-am amintit însă: de cînd cu Rivoluția română din ‘89 avem și noi obelisc: ăla cu „cartoful”… 😀)

Am comasat micul dejun cu masa de prînz și asta la un restaurant indian din jurul rîului Singapore. Eu am luat Crevete Korma în sos curry delicat cu migdale și mi-a plăcut mult, iar Rodica s-a hotărît cu greu asupra unui pui invariabil profund condimentat. Vreau neapărat să amintesc și băutura mea nealcoolică Masala Thums Up [sic!], adică o cola indiană cu jal-jeera (băutură indiană răcoritoare cu chimion, ne asigură Wikipedia), lime și sare neagră ?!

Cum mai aveam timp la dispoziție, am ajuns și în Chinatown din Singapore, împodobit festiv fiindcă vine – sau a venit deja – Anul Nou chinezesc, desfășurat în 2023 sub semnul zodiei Iepurelui…

La capătul unui drum printre magazine „stradale” am dat de un templu indian, Sri Mariamman, vizitat și de regina Elisabeta a II-a în 1972. Rodica a vrut să-l vadă, iar eu nu m-am opus, cu toate că nu îmi place să îmi las încălțămintea chiar pe stradă: începuse ploaia…

Ei și am mîncat o înghețată „organică” de mango cu căpșuni ca topping (fără zahăr!) la yolé, ne-am întors la hotelul nostru, ne-am recuperat bagajele și ne-am îndreptat spre aeroportul Changi.

Apoi am așteptat să treacă de miezul nopții, să plece odată avionul ăla spre Sydney, a dat Dumnezeu și a plecat, n-am dormit, am mai stat 3 ore la Sydney, am dat Singapore Airlines pe New Zealand Air și am ajuns la Auckland unde ne aflăm și acum. Au trecut 13 ani…

Va urma…