Orașul-stat
Noroc că nu ne-am propus multe lucruri de făcut în prima din cele două zile pline în Singapore.
Noroc că nu sîntem genul care dorește să „bifeze” cu surescitare obectiv după obectiv dintr-un loc în care, obiectiv (de data asta!) e greu – în sensul de obositor – de ajuns. Nu avem o listă de to do, doar ideea de a merge cu ochii larg deschiși și cu mintea aerisită pe unde ne duc picioarele.
Ne-am odihnit peste noapte fiecare atît cît ne e naturelul: eu mai mult, Rodica mai puțin (combinase schimbarea fusului orar cu lipsa somnului în timpul zborului ceea ce dusese la o stare de veghe paradoxală). Drept urmare am plecat de la hotel cînd soarele se ridicase cu multe sulițe pe cer însă voioși că nu aveam de respectat vreo oră.
Uitați-vă la bătrînul de mai jos.
Moțăia și i-a căzut din mînă telefonul mobil (accesoriu cvasi-obligatoriu în Singapore, indiferent de vîrstă, fiindcă acționează ca un paspartu – am verificat, nu mai e obligatorie ortografierea originară, pase-partout). Și l-a ridicat singur.
Două-trei stații mai încolo i-a căzut din mînă și un card. De data asta dormea de-a binelea și n-a mai observat. I l-a recuperat o tînără inimoasă și i l-a dat. Cînd am coborît și noi din autobuz rămăsese singur. Evident că ne-a zburat gîndul la bătrînețile noastre prezente sau viitoare…
Sub aspectul respectului arătat celor vîrstnici situația e, aparent, sub control în Singapore. Există scaune marcate diferit, cu roșu, în metrou sau în autobuz. Iar un afiș te avertizează
Există și altfel de atenționări. Să presupunem că, Doamne ferește!, ești molestat chiar în metroul sau autobuzul singaporez! 😱 Ce trebuie să faci ??
Tot un afiș ne lămurește
În fine, nu știu de ce m-am apucat să bat cîmpii despre bătrînul decrepit din Singapore și nu iau atitudine în patrie! 🇷🇴 Poate m-am senilizat, cine știe ? 🤔 Mai e un pic și urlu după ajutor !!! 🤦🏻♂️
Am fost de două ori în Hong Kong, la numai doi ani distanță între călătorii, tocmai fiindcă ne-a plăcut mult. La vremea aia (adică acum 10 ani) singurul oraș cu care puteam compara Hong Kongul era New York, iar ultimul ieșea în pierdere. După turul de azi prin orașul Singapore am tras deja concluziile: Singapore e un Hong Kong mult mai aerat. Și care demonstrează cu voluptate că e buricul financiar al Asiei, depășind Tokyo. Sub aspectul arhitecturii e încîntător, pur și simplu.
Mai întîi însă am vrut să vedem, din amalgamul multietnic, zona numită Little India.
Ne-am întors pe călcîie și am plecat după 10 minute. N-aveam chef de bazare indiene. Mai curînd e o zonă tolerată în super-elegantul Singapore. Ca un fel de „muzeul satului”: de aici am plecat… (Dacă am să să spun că indienii sînt mai greu reformabili înseamnă oare că tîrăsc după mine idei preconcepute de acasă ? 🤔)
Așa că am pornit spre alte orizonturi (după un mic puișor de somn de după-amiază la hotel 😀)
Dar mall-ul de la Marina Bay e chiar încîntător! E rafinat și aerisit, cu rezolvări arhitecturale uimitoare pentru asemenea spații. [Observ că mă tot repet cu impresia de aerisit, aerat etc. tocmai în Singapore. Cu atît mai mare meritul!)
Am mai intrat eu într-un magazin de ceaiuri de poveste, și-a mai „găsit” Rodica niște pantofi [sic!! – de fapt eu i-am remarcat fiindcă aveau un mod original de expunere, erau rulați ca niște șosete!, și i-au plăcut și ei] și am ieșit afară la timp pentru a vedea cum apune soarele prin partea locului…
Chiar nu știu ce fotografii anume să aleg ca să nu nedreptățesc altele! Nici nu mai comentez. (Și pentru că s-a făcut tîrziu, sigur 🕑)
Vom avea o ultimă zi în Singapore mai „alergată”: avionul pleacă la miezul nopții, iar check-out -ul va fi la miezul zilei. Ca atare impresiile ultimei zile de aici vor fi scrise cîndva, din Auckland…
După un zbor cu Singapore Airlines de 8 ore pînă la Sydney, un layover de 4 ore acolo și – finis coronat opus – un zbor de numai trei ore pînă în Aotearoa cu Air New Zealand.
Turul lumii, deh… Să nu ne plîngem.