EURO-PA! 3. Am fi vrut să plecăm cu trenul…

Nu e vorba de ecologie. Îmi place zborul, nu îmi place să stau legat cu centura de scaun. Ore întregi. Cu trenul ai și libertate de mișcare dacă ai amorțit pe scaun și, oricum, VEZI DRACULUI CEVA PE GEAM! (chiar dacă CE vezi îți e clar doar dacă mergi cu trenurile slow motion CFR…)

Așa că primul proiect a fost să zburăm pînă undeva în Germania (nu sîntem chiar masochiști să ne iasă os prin os cu cefereul pînă la granița României) și de acolo să ne deplasăm cu Interrail prin Europa. Costuri avantajoase, trenuri firoscoase… Numai avantaje, nu? Nu. Interrail e încă unul din proiectele pe care UE n-a fost în stare să le termine nici măcar în ce privește țările din vest, Franța și Spania d’un paregzamplu. Fiindcă, hai, din Germania de vest pînă la Bordeaux mai merge, dar de acolo să mergi cu trenul pe coasta de nord a Spaniei pînă la A Coruña nu mai merge. Sistemul spaniol (sau numai basc?) nu e… integrat… Și chiar dacă ar fi, au cîte 1 (un) tren pe zi!!

M-am lăsat păgubaș și am revenit la mijlocul de transport poluant avion. Nu vreau să dau niciun exemplu, destul l-a dat Greta Thunberg pentru noi toți…

Sigur, îmi pare rău că nu mă mai opresc la Bilbao (unde am mîncat un pește de neuitat) sau că nu ajung la A Coruña și Santiago de Compostela. Poate că va mai fi timp, cine știe, chiar în viața asta. Nu îmi pare însă atît de rău încît să regret timpul eliberat pentru Saint-Émilion, de exemplu. Uite, așa poți gîndi pozitiv și ajunge să-ți placă și Babadag! (N-am ajuns acolo dar am citit mai demult o carte a unui polonez care era fascinat și de Babadag și de… Tiraspol!!)

Bref, vom zbura cu Ryanair, KLM, WizzAir. Sînt, totuși, distanțe inter-europene. Nu vom înțepeni două-trei ore… Primul zbor e miercuri, 28 mai. De la București la Stuttgart, “Das neue Herz Europas” – Noua inimă a Europei, cum suna logo-ul orașului prin 2008. Între timp înțeleg că l-au mai schimbat. Să vedem.

Stuttgart – Schlossplatzspringbrunnen