23. Frankfurter Intermezzo

dlmarsan

February 17, 2025

Drumul spre Europa

Pe aeroportul din Luang Prabang am ajuns cu un tuktuk. 130000 ₭ (~ 28 Ron).

În sala de așteptare am găsit o revistă în engleza de lemn: oficiosul chinez “China Daily”. (Era și un articol care căuta să-și asigure cititorii că relocarea unor investiții americane din China în Vietnam nu are cum să strice relațiile dintre cele două țări frățești, iar unul din motivele oferite era acela că, oricum, vietnamezii nu se pot ridica la înălțimea calittății mărfurilor Made in China 🤣)

Avionul spre Bangkok a întîrziat o oră. În timpul ăsta un pasager portughez mai în vîrstă a stîrnit senzație leșinînd pe aeroport. Se mai întîmplă dar ceea ce am observat a fost că… n-a apărut vreun medic de prin partea locului 🙄 Probabil că în Laos medicii sînt în dispensare, spitale, piloții în avioane, iar agenții de securitate peste tot! Fiecare cu treaba lui.

Am aterizat fără probleme la Bangkok unde am reușit cu greu să găsim un Grab în aplicație. Iar cînd a ajuns… noroc cu partenera de ttb că i-a zărit numărul, eu plecasem spre șirul lung de mașini…

Am făcut drumul de la aeroportul DMK spre BKK (Suvarnabhumi) tot pe întuneric însă într-o oră și 10 minute (atît a durat drumul) am mai rămas odată cu gura căscată în fața împletirii de noduri de autostrăzi și a siluetelor de blocuri care se profilau în oraș. Păcat că Bangkok-ul e un oraș poluat. 🤦🏻

Check-in-ul cu Thai Air a decurs rapid, am scăpat de bagaje, am trecut la fel de rapid și de controlul de frontieră și de security check (așa se întîmplă în țările care au extrem de mulți turiști)

și a rămas să ne petrecem ultimele două ore pînă la îmbarcare căutînd să ne cheltuim cei 320 de TBH pe care îi aveam. Am cumpărat două sandwich-uri și aproape că i-am și cheltuit! 😆 La cei 40 TBH rămași am mai completat cu cîțiva lei de pe cardul Revolut și am mai cumpărat fructe proaspete, curățate: pepene roșu, mango, fructul pasiunii. Gustul Asiei!

Zborul spre Frankfurt a fost, lung, lung, mîncarea la bord bună și n-am prea dormit. Iar Rodica n-a dormit deloc, ca de obicei.

Ca cetățeni Schengen, deh, n-am avut probleme la controlul de la frontieră de la Frankfurt dar am stat cam o oră și ceva ca să apară bagajele pe bandă…

Trimisă „în recunoaștere” ca să vadă unde este S-Bahn-ul (aiurea! ieșise să fumeze!) și-a îndeplinit cu brio misiunea! 😆Am coborît din S-Bahn la Konstablerwache unde trebuia să schimbăm cu un autobuz cîteva stații pînă la hotel ca să constat, salivînd puternic, ce piață minunată era acolo, ce papa bun… Prioritatea o avea însă ajungerea rapidă la hotel unde mai era un hop: ajunsesem, oricum, mult prea devreme și nu-mi răspunseseră la cererea de early check in. Ori noi după 12 ore de zbor continuu plus… o zi oricum nedormită…

Dar s-a rezolvat cu bine. Am putut intra pe loc în cameră! La hotel ne aștepta „D”, reprezentanta din Frankfurt a prietenilor din Diaspora [sic!!]

Am convenit să ne revedem pe seară, am intrat în cameră, am văzut că totul era perfect și… ne-am culcat în mijlocul zilei. 🤷🏻‍♂️

Seara i-am făcut prietenei noastre o vizită de curtoazie în care, practic, am aranjat programul zilei următoare.

Duminică în Frankfurt

Prietena din Frankfurt era, după cum unii dintre cititorii acestor însemnări știu deja, o persoană care știa ce-ar putea face vizitatorii de peste (literalmente) mări și țări sosiți în centrul financiar al Europei continentale într-o zi friguroasă de februarie. Cu oarecare soare dar friguroasă. (În perspectiva „călirii” pentru reîntoarcerea în 🇷🇴 patrie asta nici nu era rău! 😜)

Am reușit astfel să parcurgem la pas (da, da, cu pașii noștri încă nesiguri) o zonă interesantă a centrului „vechi” al Frankfurtului. Ghilimelele sînt puse fiindcă centrul „vechi”, nu e, de fapt, vechi, ci reconstruit după bombardamentele din ultimul război mondial. În general le-a „ieșit” partea asta cu reconstrucția dar amploarea distrugerii și a refacerii te lasă cu gura căscată (și cu întrebarea mută „și cu Ucraina aia, pe care nici n-o băgam în seamă, ce va fi… ?”)

Am vizitat catedrala (Dom-ul) din Frankfurt, miraculos (sau poate dinadins) cruțat la bombardamente,

am trecut pe lîngă „Calul de dar” al lui Hans Haacke (o instalație cinematică din 2014)

am intrat în micul muzeu Struwwelpeter, cu ediții despre îndrăgitul personaj în toate limbile (y compris Rumänische Sprache)

am ajuns în Römerberg, piața centrală din Frankfurt care a găzduit timp de secole sediul administrației municipale, și unde textul descifrat cu codul QR de lîngă o fîntînică tipic germană ne asigura că locuitorii din Frankfurt sînt mîndri de orașul lor 😊

Sigur, așa „șontîc” cum eram, nu puteam rezista să nu admirăm panorama Main-ului de pe unul din podurile din apropiere. Așa că am ne-urcat pe Eisenersteg…Lăcățele, lăcățele, off, ce proști s-au prins cu ele…

Am intrat un pic să ne încălzim și în punctul de informații turistice al orașului din aceeași piață Römerberg apoi, conduși de neobosită și avizată noastră călăuză am intrat în fosta Paulskirche, și ea distrusă în timpul războiului și transformată acum într-un centru de dezbateri asupra democrației, loc de decernare a multor premii literare și – nu în ultimul rînd – locul care atestă prima încercare de făurire a unității Germaniei (în furtunoșii ani 1848-1849)

Foarte interesant. Dar principala lovitură am dat-o vizitînd, la îndemnul aceleiași Cicerone (!) un muzeu care, la prima vedere, nu ne spunea prea mult: Muzeul Romantismului German din Frankfurt din curtea căruia treceai în curtea casei (reconstruite și ea) a lui Goethe.

Muzeul romanticilor germani era nou și – cu un singur cuvînt – minunat!

Chamisso, Novalis, Heine, Fr. Schlegel, Achim von Arnim, Wilhelm Rotterdam, E.T.A. Hoffmann, Clement Brentano, Mary Shelley chiar și, firește, Goethe, ca să nu citez decît cîțiva, sînt reprezentați într-un muzeu modern (e și recent deschis), interactiv, inteligent construit care nu te poate lăsa indiferent.

Amintesc aici doar două instalații: într-un loc vizitatorul este invitat să ia loc la un computer și să traducă în germană variantele a 5 poezii scrise în engleză, italiană, franceză… Și erau sute de variante tipărite pe mici coli de hîrtie care răspundeau dilemei fundamentale în ce privește traducerea, pusă de Schleiermacher în 1816 în articolul „Despre diferite metode ale traducerii”: Fie traducătorul îl lasă în pace pe autor cît mai mult posibil pe autor și îl „trage” pe cititor către acesta, fie îl lasă în pace cît mai mult posibil pe cititor și îl „trage” pe autor către cititor.

A doua instalație era cea în care, într-o tăcere specific… germană, puneai la ureche un mic difuzor ca să auzi voci de copii care citeau propria lor creație…

Nu mai insist, muzeul acesta inteligent trebuie neapărat vizitat la Frankfurt chiar fără interese speciale în ce privește romantismul german!

Am trecut și la casa lui Goethe. Pe mine unul nu m-a impresionat. Goethe este adesea citat dar mai niciodată citit. Asta e.

Ne-am dus apoi într-o cafenea mare, plină pînă la refuz și cu o hărmălaie apropiată în decibeli de Oktoberfest, poate! Ne aflăm la așa numita

KUNST UND KULTUR. Am băut cu nesaț două Marakuja tip Schorle.

Și după asta ne-am retras la hotel să ne odihnim o iră și jumătate. Seara urma o cina tipică pentru Frankfurt: cu Apfelwein.

Am ajuns ghidați de prietena „D” la restaurantul Adolf Wagnerunde meniul în ce privește varietățile de șnițel era un pic năucitor. 😀 Am ales amîndoi varianta locală de Frankfurter Schnitzel cu și mai locala Grie Söße.