16. Despre Taiwan în lung

Normal ar fi fost „în lung și-n lat” dar noi am fost doar „în lung”, pe latura de vest, fiindcă e puțin probabil să străbați Taiwan-ul „de-a latul”: e prea muntos.

A sosit și momentul să mă adun și să trag concluzii despre Taiwan 🇹🇼 așa cum îl percepem la finalul unei vizite de o săptămînă. Mai întîi despre ce am vizitat în ultima zi la Taipei.

Am fost la Templul Longshan, incontestabil cel mai faimos templu din oraș, cel puțin se pare că așa îl consideră localnicii.  

Este un locaș de cult activ, plin de energie și de devotamentul vizitatorilor așa cum am putut să ne convingem. Și dacă, așa cum citisem „Zilnic au loc trei ceremonii de cîntări în spațiile templului”, pe una am prins-o și noi și chiar că a fost interesant!

(M-aș fi alăturat și eu cîntării credincioșilor dacă Rodica nu s-ar fi uitat extrem de sever la mine… Are ea darul, uneori, să îmi interzică accesul la bucurii simple… 🙃)

Pe străzile din jurul templului, ghicitorii oferă îndrumări, vînzătorii expun tot felul de ierburi și medicamente și tot aici există, ni s-a spus, nu mai puțin de patru piețe de noapte (cea mai faimoasă fiind Piața de noapte Huaxi). Aceasta este inima palpitantă a celui mai vechi district din Taipei – Wanhua, orașul original cu ziduri de cetate.

Chiar dacă nu am ajuns seara, să vedem templul luminat feeric, ni s-a părut important să ne facem o idee și despre locul de unde a început să se anime „sufletul” Taipei-ului. Iar vizita la templu, în plină sărbătoare, cu mulți vizitatori, de toate vîrstele, a contribuit mult la fixarea în memorie a acestui „suflet”.

Templul Longshan (龍山寺) se traduce ad litteram prin „Templul Muntelui Dragonului”. Numele i se trage de la un templu cu același nume din provincia Fujian, China (de unde provin majoritatea strămoșilor populației taiwaneze). Acel templu se află la baza Muntelui Dragonului. 

Cu bolul cu orez în mînă, desculț, un călugăr așteaptă la intrarea în templu.

Templul servește și drept adăpost antiaerian

O minunată cascadă se află în partea dreaptă a curții exterioare

Și era lumee…

Detaliile astea…

Mi-a plăcut și arbustul de la intrare care seamănă cu un lămîi. Dar nu e.

În templu sînt și locuri de învățătură

Ofrandele sînt așezate printre aranjamente florale deosebite

Lampion de Anul Nou

Peștii Koi sînt semnificativi din punct de vedere cultural și reprezintă dragostea și prietenia în Japonia (unde au fost aduși din China și japonezii i-au adoptat și adaptat mai bine decît chinezi). Unii koi pot trăi peste 200 de ani, 😳 așa că sînt transmiși din generație în generație și sunt considerați o moștenire de familie în Japonia. Soiurile de koi se disting prin culoare și model. Sunt pești sociali, care pot fi „școliți”.

Apoi am făcut o scurtă plimbare pe una din străzile comerciale din apropierea templului Longshan. Ce să spun? Erau de toate,

de la prepararea pe loc a caracatițelor 🐙 la grătar 

pînă la jucat tetris pe ecrane uriașe de calculator 

sau la completarea febrilă a variantelor loto (jocurile de noroc – veritabila specialitate chinezească).

Am rîs de față poznașă a acestui cățel 

dar am realizat amîndoi că, de fapt, nu ne plac bazarurile. Nici turcești, nici chinezești, de niciun fel. Și ne-am întors la hotel, apoi am fost tot la restaurantul japonez care a fost din nou impecabil și savuros.

Această stridie nu va fi uitată

Și concluzia ar fi…

Taiwanul merită vizitat cu siguranță. Nu are orașe la fel de cosmopolite cum este Hong Kong-ul sau la fel de rafinate ca cele japoneze dar este, oricum, undeva pe acolo sus. În civilizație.

Voi încheia cu aceste versuri sensibile din MRT, metroul din Taipei.

Răspîndiți ideile 

(autor necunoscut)

Urmele noastre se suprapun,

Gînduri îndreptate spre vînt,

Legănînd, sub viaduct, un pasaj din Bach,

Legea mediilor,

Iubirea îndepărtată

A trecut mai departe fredonînd,

Fredonînd,

Distanța asta sînt acum eu

Ordinul circumstanțelor atenuantee