11. MIND THE GAP! (în Taipei – 2)
Sîmbătă dimineață mi-am abandonat pentru prima dată partenera de teambuilding în favoarea unui breakfast în stil vietnamez! Rodica s-a declarat mulțumită cu ce avea de ronțăit în cameră însă eu văzusem – la doi pași de
Hotelul Relax 5 – inconfundabilul semn al unei cafenele în stil vietnamez…
Unde să găsesc, adică, o cafea tare, vietnameză, și un croissant colonialist francez.
Eram doar vreo trei-patru mușterii la ora aia a dimineții (explicabil datorită apropierii Anului Nou Chinezesc) și m-am amuzat în voie cu selfie-uri și cu gîndul la peripețiile de acum (deja…) 8 ani!
Pentru că iată cum era amenajată cafeneaua
Se poate observa un monoplan în colțul din stînga sus, o cască atîrnată pe dulapul din dreapta, o raniță și un megafon de avertizare, o veioză cu abajur de… cască militară Việt Cộn plus (absolut genial după părerea mea 😀) masa clienților era construită dintr-o jantă uriașă de… ?? (autoamfibie poate 🤔)
Tot genial era și ce se găsea sub geamul așezat pe jantă masă: cărți vechi, tehnice, în limba… rusă !!
Satirizarea epocii apuse continua dacă îți dădeai silința să descifrezi și ce scria pe lozinca de deasupra canapelei (Xin chúc mừng đồng chí Phạm Tuấn đã bay vào vũ trụ tuần trước)
Phạm Tuấn e un nume propriu, dar ce era cu el? În traducere se păstrează subtilitatea umorului unei epoci pe care… off… o cunoaștem prea bine:
Felicitări tovarășului Phạm Tuấn care a zburat în spațiu săptămîna trecută
Nu era o glumă. Phạm Tuấn a fost primul cosmonaut vietnamez și prima persoană de origine asiatică care a călătorit în spațiu! A fost lansat în spațiu în 1980 în misiunea Soyuz 37, ca parte a programului Interkosmos al fostei URSS.
La croissantul colonialist mai aveau de lucrat… 🤨
Pe considerentul de minimă rezistență „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului” am ales să facem prima vizită din prima zi integrală în Taipei la 101, mîndria națională a taivanezilor (scriu cu „v” pentru că se pare că e forma care s-a impus în română – taiwanezilor ar fi sunat prețios, căutat).
Una e să alegi din documentarea de acasă și alta să mergi teleap-teleap spre gara centrală care are integrate și linii de metrou în măruntaiele ei. Seamănă mult cu orașele subterane de la metroul din Tokyo cu observația (deja verificată la ora asta) că metroul din Taipei e un pic cam haotic. Sigur, are și el pictograme la tot pasul, doar că la Tokyo am reușit de la început să ne orientăm. Poate că erau mai logici…? 🤔 Nu știu.
M-a enervat că la Main Station Taipei, din cauza aglomerării liniilor de tren de mare viteză și normale împreună cu liniile de metrou, trebuie să străbați sute de metri la stînga sau la dreapta și să cobori sau să urci cu scările rulante, liftul pentru oamenii cu probleme de sănătate și vîrstnici (ne calificam la amîndouă 😏) pentru a ajunge la linia de metrou.
Altfel, îți creștea inima auzind avertizările partenerei de tipul „Dorin, nu mergem în direcția Tamsui, mergem spre Xinyi!” Semn clar că se integra în peisaj… 🤣
101 e un zgîrie nori de 101 de etaje care e mîndria Taiwanului, țară seismică (!)
„101” a fost timp de aproape 6 ani (din 2004, cînd a fost inaugurată clădirea, pînă în 2010, cînd a fost depășită de Burj Khalifa din Dubai pe care l-am văzut chiar atunci, în 2010, doar că era una din zilele cu furtună de praf și nu îi zăream vîrful!) cea mai înaltă clădire din lume.
(Se pare că le luasem la rînd, doar veneam din Kuala Lumpur, orașul turnurilor gemene Petronas… 😀)
Ilustrația asta arată de ce „101”nu se dărîmă la vînturile extrem de puternice sau la cutremurele destul de frecvente: are în vîrf o bilă enormă de metal, înaltă cît cinci etaje!
Am plătit 600 Twd de persoană (cam 87 de lei) pentru privilegiul de a urca extrem de rapid pînă la etajul 89…
Cred că imaginile sînt binevenite în acest moment.
Începeai cu 5 etaje de mall exclusivist, adică spații de expunere pentru orice firmă de bunuri de consum de mare prestigiu și terminai la etajul 89 admirînd panorama Taipei.
Doar că afară era, din păcate, cam înnorat.
În fine, am făcut-o și pe-asta! La ieșirea din 101 ne aștepta mișcarea înduioșătoare a 4 bătrîni, 3 femei și un bărbat. Pe hainele lor de un galben aprins stătea scris FALUN DAFA E BUN 法輪大法好
Falun dafa (adică Falun Gong) nu poate fi „rău”. Răi sîntem noi că nu acordăm timp mișcării propriului corp!
Seara am ieșit în Piața de Noapte Shilin, cea mai vestită din Taipei, ca să vedem despre ce e vorba și… să mîncăm. Am ales un restaurant popular, (Zhong Cheng Hao – 忠誠號蚵仔煎) faimos pentru omleta cu stridii,
iar oamenii de acolo ne-au ajutat să ne descurcăm cu alegerea felurilor de mîncare, la casă (plăteai comanda înainte), în fine putem spune că cei cu care am vorbit (în engleză) ne-au înconjurat cu căldură. O pereche cu care am stat inițial la coadă afară (daa, stăteai la coadă!) revenise recent dintr-o călătorie în Europa (Franța și Suedia), iar un comesean de lîngă mine, tatăl a doi băieți de 13-14 ani, îmi tot repeta înduioșător „sper să vă placă Taiwanul. Taiwanul e altfel decît China!”…
După ce am mîncat am vizitat piața de noapte propriu zisă, foarte animată (copiii de cîțiva ani pescuiesc cu un gen de sită peștișori de acvariu, cei mai mari sau tinerii se amuză pescuind cu undițe cît un creion…)
Dar cîte nu erau, Doamne!…
Am mîncat o înghețată artizanală (ciudat – aveai de ales dacă preferai să-ți adauge și un fel de… pătrunjel 🌿!!) și ne-am întors la hotel „în glorie”…