À rebours…
Există și o parte administrativă a călătoriilor și, implicit, a teambuilding-ului. Nu e deloc cea mai plăcută dar te supui fiindcă altfel ai rămîne agățat pe coclauri
din, să spunem (fiindcă am exemplul la îndemînă 😝), Pacificul de Sud.
Așa am ajuns ieri la inevitabilul check in online pentru zborul de la Pape’ete la Los Angeles. Pe care îl vom face cu o cursă Air France (în parteneriat cu americanii de la Delta). M-am prins că trebuia să intru de-a dreptul pe site-ul celor de la Air France (de la care nu cumpărasem biletul). Acolo erau două booking references: una a celor de la Delta, a doua a celor de la Air France. Am „băgat-o” direct p-aia de Air France. Ça va! Și ce apare apoi pe site (în franceză) ?
enregistrement
Să… îmi fac cont la Air France ?? 🤔
E momentul unei mărturisiri: în ciuda presiunilor familiei, în ciuda revistelor cu Placide et Muzo sau Vaiilant, pe care mi le citeau verișoarele mele mai mari, chiar și atunci cînd nu eram de vîrstă școlară franceza nu mi-a plăcut deloc! N-am făcut la școală sau în privat vreo singură oră de curs de franceză! Și mă descurc mai mult decît acceptabil în franceză în țările „de limbă franceză” – unde de altfel tînăra generație vorbește mai mult… engleza!… De ce? Uite de ce!
enregistrement
check in
Păi eu de-aia rîdeam de mic de limba franceză! Pe lîngă faptul că mi s-a părut întotdeauna că sună caraghios cu ei stilul bombastic-avîntat (nici nu știu ce exemplu să aleg, sînt atîtea!), poate observa orice om de bună credință că pur și simplu are cuvinte lungi, o gramatică dificilă unde pînă și numeralele sînt… ca nicăieri altundeva (gîndiți-vă la quatre-vingts 🤦🏻♂️)
Cum să spere chiar și cel mai înfocat francofil că limba asta s-ar putea impune în fața englezei? (fiindcă doar comparația asta o am în vedere acum)
Sigur, nici engleza nu e perfectă ca lingua franca. Cel mai bine ar fi fost să fi căzut de acord toată lumea să folosească o limbă de o conciziune și o eleganță încă neegalate: LATINA !
Mă întorc acum de la ce am plecat: am efectuat check in-ul. Așadar pe 11 martie, la 8:20 dimineața aici, în Tahiti unde mă aflu acum, în camera motelului Tahiti Airport (cu vedere spre aeroport, firește, doar nu spre Mont Blanc!)
vom decola spre Los Angeles mai întîi (de aici încolo nu vom mai fi singuri, ci împreună cu prieteni), vom dormi… aproape o noapte fiindcă duminică 12 martie, la ora 6 dimineața plecăm spre San Francisco. Evident, nu noi am ales acest orar schizofrenic. Inițial ar fi trebuit să avem un stop de doar două ore și ceva în Los Angeles, schimbam avionul și în aceeași seară ajungeam în San Francisco. Doar că la un moment dat am primit o comunicare că… zborul de seară s-a anulat. 🥺 Și ce altceva putea oferi în compensație Delta Airlines drăguța dacă nu un zbor de la 6 dimineața?!? 🤷🏻♂️
Am zis Hmmmmm dar tot aia era: take it or leave it. Norocul nostru că pe lîngă lecturile despre prietenie ale lui Seneca, avem și prieteni reali.