2026. 2. To Do List

După ce iei hotărîrea încotro s-o iei nu mai rămâne mare lucru de făcut, doar să vezi ce înseamnă asta în practică… 😊

Stabilirea traseului. Vizionarea multor filme pe YouTube cu locurile exacte în care vrei să ajungi, unde „exacte“ se poate traduce de multe ori cu… schimbarea traseului.

Deplasarea. Găsirea unor legături aeriene cu raport optim calitate/preț e deja probată în cazul Americii de Sud (trăiască Iberia cu stop la Madrid!), doar că prin deplasare mă refer la cea din interiorul țărilor unde vom ajunge și asta complică situația. Trebuie să te informezi minimal asupra trenurilor, autobuzelor, a taxiurilor ș.a.m.d. Vreau să zic mai întîi minimal fiindcă după asta lucrurile se schimbă. De exemplu – aterizezi la Quito după-amiaza „tîrziu“ (la ecuator se înserează fix la ora 18) și de acolo pleci imediat în orașul unde îți vei petrece prima noapte, în cazul nostru Mindo, paradisul păsărilor colibri. Cu ce pleci de la aeroport? În cît timp faci cei 60 de km? Vasăzică minimalul nu mai e suficient, trebuie să știi în detaliu…

Unde stai, evident. Folosim platforma booking.com dar nu exclusiv. Trebuie să analizăm bine dacă hotelul, pensiunea, etc. sînt nu numai pe gustul fiecăruia dintre noi, nu numai convenabile ca raport calitate/preț (ei, uneori ne mai răsfățăm, uitînd că ar trebui să fim îngroziți de una, alta…

ce să faci, nu le poți avea pe toate 🤷‍♂️) dar și poziționate convenabil față de traseul stabilit. (Un exemplu poate că ar fi poate mai lămuritor: am stat în Christchurch, Insula de Sud a Noii Zeelande, de două ori, în 2010 și în 2023. Prima dată am ales spații de cazare în centrul orașului, lîngă restaurante, cafenele, spații comerciale, etc. și am fost foarte mulțumiți. În 2023, dimpotrivă, am ales o pensiune situată la 19 minute de mers pe jos de gara din Christchurch, motivul fiind că urma să traversăm de la est la vest insula de sud cu faimosul „tren de plăcere“ TraNZalpine… În plus, în 2010 închiriasem o mașină în NZ și în Tasmania, în 2023, în tot „Turul lumii“, nu – dacă nu socotim turul cu mașina închiriată în micuța Huahine-iti din Polinezia Franceză…)

Cum am rezolvat problema insulelor Galápagos. Am rezolvat-o exact ca Alexandru cel Mare cînd a tăiat Nodul Gordian:

Nu vom merge acolo! Foarte mulți turiști vor să se simtă… Darwin (!) cînd aterizează în cel mai cunoscut teritoriu ecuadorian – Islas Galápagos. Am apreciat că

1. Nu ne place să ne înghesuim inutil
2. Nu ne place să fim discriminați ca străini față de ecuadorieni fiindcă pentru primii orice (de la bilete de avion pînă la taxe de intrare pe… insulele Galápagos) costă dublu
3. …și mai ales fiindcă, în cazul nostru motivarea dispăruse încă din 2009, respectiv 2010… 👌

În 2009 în Île Saint Marie în Madagascar, m-am jucat cu țestoasele și nici nu contează că erau mai mici decît cele din Galápagos

În 2010, nu numai că am ajuns la colonia de foci din penisula Kaikoura, Insula de sud, Noua Zeelandă, dar am și interacționat (!!) cu ele 🤣

Așa fiind, fără vreo urmă de regret, am renunțat la insulele Galápagos prin metoda amintită, a nodului Gordian!

Moneda locală, limba, comunicarea pe mobil. Ei bine, nu vom face ca vecinii bulgari, vom părăsi moneda Euro pentru faimoasa monedă a Americii: dolarul!! Ecuador are o monedă atît de strîns legată de dolarul american (se și numește tot „dolar“) încît variză fix în funcție de paritatea acestuia. Cu asta am rezolvat-o. (Ah, să nu uit Guatemala. Chiar dacă au altă monedă – quetzal – GTQ – 1 USD = 7.60 GTQ – nu se schimbă mare lucru: ai dolari, ai bani! Inclusiv locali.)

Un quetzal valorează cam 0.57 RON (la începutul lui 2026)

În privința limbii (spaniola desigur), n-am uitat-o chiar de tot, iar călătoriile recente mi-au dat încredere că nici spaniola nu va fi o problemă. Iar comunicarea pe mobil o vom face cu un eSim regional AirAlo. Am rezolvat-o și pe-asta.

Problema cea mai dificilă: bagajul. Ei, nu știu ce să zic, ăsta e punctul unde toți anii ăștia de travel-teambuilding n-au produs cine știe ce progres. Visul de aur al călătorului este TRAVEL LIGHT!

Realitatea este însă că partenera mea nu pleacă fără o pungă uriașă de medicamente categorisite simplu – Just in case, care, vorba lui Jerome K. Jerome pleacă de la boala fînului pînă la… ? în timp ce eu recunosc cu sportivitate că „le am și eu pe-ale mele“…

Am plecat și noi ca backpackerii, pe Valea Izei, dar asta era la vremea bacpackeritului, în 1978… 😂 De-atunci a mai trecut ceva vreme, nu mult, vreo 48 de ani… 😱