Singapore
„Probabil că toate clișeele despre Singapore sînt adevărate: eficiența aeroportului Changi, stilul parcurilor tematice care se învîrt în jurul shopping-ului și al mîncării, interzicerea gumei de mestecat, bătaia cu vergi pentru vandalism, spînzurarea traficanților de droguri, pe scurt, o țară minune unde domnește pumnul de fier, caracterizată sumar și infamant de William Gibson drept „Disneyland cu pedeapsa cu moartea“. (Jeevan Vasagar – „LION CITY, Singapore și inventarea Asiei Moderne“)
În loc de ghid de călătorie al unei țări de numai 728 km2, mi-am zis că pentru a înțelege cît de cît ce se află în spatele „miracolului din Singapore“ (da, e adevărat, în 1965, cînd a început tot „miracolul“, Singapore era un oraș asiatic mare dar oarecare, în care se găseau cîteva clădiri coloniale somptuoase înconjurate de casele comercianților care, la rîndul lor, erau înconjurate de focurile bucătăriilor de stradă, orașul-stat fiind în același timp Babel-ul limbilor vorbite în Asia și modelul unei dezvoltări viitoare) trebuie schițate doar cîteva repere.
Și neapărat, asta e 🤷🏻♂️, „greaua moștenire“ începe cu Sir Thomas Stamford Bingley Raffles, care, cu ochiul său exersat de înalt [geambaș] Guvernator al Coroanei britanice, a văzut imediat (1819-1823) potențialul geografic uriaș al poziționării insulei. Așa că, spre deosebire de alte locuri din lumea asta, statuia lui Raffles este (încă) păstrată la loc de cinste în Singapore…
Aș fi tentat să glosez aici, odată ce m-am informat, despre modelul economic din Singapore (o democrație în care există controlul presei libere, libertății de asociere, libertății sindicale), sau despre Lee Kuan Yew (autocratul obsedat de muncă și maniacul care a condus Singapore între 1959-1990)…
…dar un blog de călătorie își propune doar să evoce anumite circumstanțe speciale politice sau economice. Rîndurile de mai sus (mai ales că am inserat și link-uri) sînt suficient de evocatoare, zic eu. 😀
Da, am avea niște obiective personale, dacă tot am ajuns în centrul Asiei de sud-est, care însă nu vor fi realizate, o spun de pe acum. Motivul e simplu: ca să te poți conecta cu cercetători din domeniul culturii plantelor în sere, rezolvării problemelor traficului urban, arhitecturii cu totul speciale din orașul-stat (doar cîteva din subiectele unor documentare despre Singapore la care ne-am uitat cu plăcere și cu interes înainte de plecare) ar trebui să obții în prealabil acordul pentru întîlniri cu specialiștii respectivi. Or noi… cine sîntem ?? Ia, niște turiști, acolo, veniți din România, e adevărat, dar asta nu înseamnă că nu trebuie ca turiștii să nu viziteze ordonat, ca toată lumea, Singapore ca să vadă…
Marina Bay
- Sentosa (unde „ai totul, inclusiv Universal Studios, Acvarii și diferite stațiuni hoteliere! Și poți lua telecabina pentru a te bucura de frumusețea Singapore!“ la care pot replica ferm că am văzut Universal Studios la mama lor, în Los Angeles, un acvariu minunat la Baltimore și că nu vreau să merg de pe insula mare pe cea mică – Sentosa fiind cea mică)
- Singapore Zoo (nu, mersi, de cînd am fost anul trecut în Zambia într-un safari adevărat parcă avem alte opțiuni în minte…)
- Wings of Time („Scena Wings of Time este construită pe o platformă pe mare. Spectacolul este magic cu lumini, proiecție stereo, flăcări, jeturi de apă și alte efecte speciale care au fost integrate cu mediul natural pentru a crea un afișaj magnific unic și de neuitat. Publicul este uluit“ – nu, nu vom ajunge acolo pe platforma aia marină, cred că vom fi suficient de uluiți de alte lucruri…)
Rămîne doar să plecăm din hotelul nostru (Riverside Hotel Robertson Quay) și să descoperim la pas, pe îndelete, ce e Singapore și ce vrea el?
Și pornim de aici… 😀
