Am plecat de la București.
Am ajuns la Istanbul.
Am plecat de la Istanbul.
Am ajuns în Singapore.
Postarea asta se va rezuma la multe imagini fiindcă nu stau să mai caut „o mie de cuvinte“: ar trebui să o facă imaginile…
Acum e ora 23:40 la Singapore, 17:40 la București. Scarlet O’Hara spunea și mîine e o zi și așa spun și eu acum, cînd cu gene ostenite sara suflu în WiFi…
Sigur, la un moment dat vine și ziua cadourilor. Dacă e februarie e Valentine’s Day (sau măcar a lui Dragobete – ultimul îmi place mai mult, are o sonoritate așa… masculină 😆 Prin comparație Valentin pare chiar efeminat!)
Ce cadou îi puteam face partenerei de team-building înaintea unei călătorii cu ‘jde mii de avioane? Ei, ghiciți? ? 🤣
O călătorie cu TRENUL!
De cînd ne știm, spre aeroport am plecat cu taxiul, iar în vremea din urmă cu Uber. Dacă însă coaliția de la guvernare, prefectul, președintele Țării (!) ne-au făcut cadou o călătorie (decentă, asta e adevărat) de la gară pîn’ la… aeroportul Otopeni cu trenul-suveică, de ce să nu îi înmînez și eu Rodicăi un cadou de pomină: un bilet de tren ! (Dar din dar se face raiul, nu ? 😇 )
Argumentele cele mai serioase sînt două:
– ora de trafic maxim (poți să te afli chiar în mama Uber-ului și tot stai pe loc) și
– recomandarea unei prietene din… Suedia: voi de ce nu mergeți cu trenul la aeroport? E așa frumos!.. Și pînă una-alta are dreptate: chiar „frumos” nu e, dar e fără bătaie de cap și civilizat.
„Există un anumit grad de nervozitate și anxietate în jurul acestui eveniment care se apropie“, a declarat primarul districtului Thames-Coromandel, Len Salt, pentru site-ul de știri Stuff.
„Oamenii din Coromandel sunt destul de rezistenți, dar faptul că am fost în situația de a ne confrunta cu evenimente de furtună de la începutul lunii ianuarie… oamenii sunt obosiți.“
Ei uite că declarațiile astea ne-au adus și nouă „un grad de anxietate“ fiindcă „evenimentul“ care se apropie este… furtuna Gabrielle care a lovit ieri noapte Insula Norfolk din Australia și a ajuns în cea mai nordică regiune a Noii Zeelande. Meteorologii au emis avertizări cod roșu de ploi și vânt puternic, de peste 130 km/h, pentru Auckland și Northland…
Coromandel e „degetul opozabil“ al mâinii închipuite care este nordul insulei de nord din Noua Zeelandă. Vizavi de Coromandel (care este și numele unui orășel și numele unei păduri întinse) se află, pe un închipuit deget arătător… Auckland, care, chipurile, ne așteaptă de azi într-o săptămînă…
Cred că oricine s-ar uita la drumul surpat de mai jos ar înțelege de ce oamenii au un anumit grad de nervozitate și anxietate în jurul acestui eveniment care se apropie (Ah, exprimarea britanică! Închipuiți-vă cum ar fi sunat știrea la noi!! „Cumplit“ ar fi fost doar unul din adjectivele cu care bravii ziariști români, în exercițiul funcțiunii, ar fi înspăimîntat nu mai puțin brava populație română… oricum debusolată…)
Nu e un moft. M-am mai uitat la o fotografie care a apărut pe site-ul din NZ amintit care răspunde la numele sintetic de… „Chestii“ (Stuff )
Și scrie în Stuff ăsta că tocmai privim o imagine a rafalelor de vînt care vor atinge zilele următoare 130-140 km/h. La Auckland. Sigur, se așteaptă ca într-o săptămînă să se ducă ciclonul și să rămînă doar oamenii un pic… obosiți și probabil nu foarte veseli. 🙄
Bine că vor fi mai veseli cei din Istanbul unde aterizăm marți seara tîrziu, doar ca să schimbăm avionul spre Singapore! Da, mare veselie după cutremurul ăla… 🙄 🙄
N-am să numesc cele de mai sus auspicii. Fiindcă am trăit lucruri grozave și noi (cutremurul din ’77, furtuna din Sicilia) doar că nu le-am făcut publicitate. 🤷🏻♂️
Cînd eram la școală îmi plăcea să am părul lăsat mai lung, nu neapărat fiindcă doream să fiu în ton cu Beatles, ci poate pentru că aveam intuiția că va începe să mă părăsească destul de curînd… E suficient să spun că am avut și părul prins la spate într-un fel de coadă motiv pentru care Horia, colegul meu de bancă din liceu, chiar așa mă apela: Coadă!
N-aș spune că mai tîrziu am revenit la sentimente mai bune față de frizeri dar am înțeles că am nevoie de ei ca să îmi compun o figură care să se asorteze cu împrejurările… Frizerii ca atare pot fi însă tipi savuroși, iar microcosmosul din frizerii bate de multe ori orice carte cu care mă înarmez ca să-mi omor timpul: pur și simplu discuțiile pot fi absolut aiuritoare prin asocierile care te poartă de la Ilf și Petrov la Haruki Murakami dintr-o singură suflare!
Bref, înainte de călătoriile mai lungi, printre lucrurile pe care nu le scriu pe listă ca să verific ce mai am de făcut dar mi le amintesc privindu-mă în oglindă este și aspectul podoabei capilare… [ – Păi mai ai doar cîteva fire… Tocmai de-aia!]
Și așa ajungem la Georgică. Georgică, carevasăzică, nu e un frizer, nici măcar, scuzați, un „stilist“, e o instituție și funcționează după un orar oarecum aleatoriu într-una din din ce în ce mai desele locații ale Brothers Barber Shop, aproape de casă. Și dacă înainte mă duceam la Universitate și îmi dam șuvițele pe mîna unor tipi manierați, din vechea generație, care se ocupau de tot felul de clienți-personaje importante ale zilei, acum mă duc la Brothers… unde mă întîmpină vibe-ul actualității, „combinația dintre rimă și poezie improvizațională pe un ritm muzical“, pe scurt rap-ul !!!
Inutil de spus: nu îmi place rap-ul. Mă irită, e monoton, nu înțeleg la ce se face aluzie desi uneori „acțiunea“ se desfășoară în limba română (tresar întotdeauna cînd îmi dau seama că melopeea e, de fapt, în limba natală…)
Iată-l și acum cîteva zile cu clientul…
Nu e singura amintire. În trecere prin Córdoba, Argentina, în februarie 2019, am găsit la 2 pași de apartamentul în care locuiam o Peluqueria Barberia Masculina RP (RP venea de la Rodrigo Peralta, pe Sta Rosa 407), toți tineri și „profi” unde problema a fost alta: precaritatea vocabularului specific de frizerie (!) al meu în spaniolă și al lor în engleză! 😊
Augustín vorbea engleză dar era nexperimentat, s-a chinuit să mă tundă, fir cu fir, vreo 20 de minute, după care Rodrigo l-a mitraliat în spaniolă cu o rafală de cuvinte, mi-a spus că mi se cere permisiunea ca delicata operație să o continue el, Rodrigo, și, țac-țac, în trei minute am fost gata!
…de fapt, dacă merg încă și mai în urmă cu amintirile dau de o percepție și un cuvînt malgaș: vazaha ! Vazaha e numele dat albilor în Madagascar, derivă dintr-o poveste întortocheată (ca orice poveste malgașă care se respectă), iar eu, ditai vazaha (păi nu?) am ajuns în 2009, în orașul Diego Suarez (oficial Antsiranana) din nordul Madagascarului, pe mîna unei doamne care era terifiată să nu-l ciupească din greșeală pe domnul alb…
(- Cum „ce m-a apucat să mă duc la frizer în Madagascar“? Venea sărbătoarea de Paști!)
Și uite-așa, închizînd paranteza amintirilor de acum 14 ani, mă întorc la
Pleci la drum lung, vrei să iei cu tine o mutră cît mai agreabilă, iar Georgică de pretutindeni îți vine negreșit în ajutor.
Și, dacă ai urechea exersată, poți înțelege și tema discuției din rap.
Să fii atent la plecarea de acasă ca să închizi ferestrele, apa, aragazul, lumina, aproape că nu merită menționat, intră în categoria „automatisme“. (Nici asta nu e bine fiindcă automatismele tind să se estompeze, iar cei care mai au spaime periodice – nu dau nume – tresar, cum s-a mai întîmplat, chiar în drum spre aeroportul Otopeni: am închis oare aerul condiționat? 🤦🏻♂️)
În dimineața asta, cînd mai sînt 8 zile pînă la plecare, un cutremur de 7.8 pe scara Richter s-a produs noaptea (atunci le place lor cel mai mult să se „producă“ 🙄) la granița dintre Turcia și Siria.
[Urmează o imagine fără impact emoțional…]
…și mă gîndeam acum cîteva momente – în drum spre importanta instanță de la… Buftea (!) – că din cele patru destinații generice care ne așteaptă două sînt zone seismice (Noua Zeelandă și San Francisco), două nu (Singapore și Polinezia Franceză). Ultimelor două le ajung cicloanele.
E un remember că – oricînd și oriunde – nu ai de ce să speri la „siguranță absolută“. Eu unul mă pregăteam oricum să am o atitudine stoică 😉 în călătoria asta a noastră. Așa că, pe lîngă cărțile încărcate pe Kindle, voi lua în rucsac și o carte cu pagini tipărite.
– Merge „stoicismul“ cu vacanța?
– Cu vacanța nu, cu travel și cu teambuilding DA!
